De ce stă Republica Moldova mai bine decât România la libertatea presei?

În ultimii ani, Indexul anual al libertății presei realizat de Reporteri fără Frontiere a plasat constant Republica Moldova înaintea României. Pentru mulți, această ierarhie a fost surprinzătoare. Care sunt însă explicațiile din spatele evaluării?

Una dintre cele mai frecvente întrebări apărute după publicarea ediției recente a Indexului a vizat tocmai diferența semnificativă dintre pozițiile celor două state. Întrebarea este legitimă și reflectă, pe de o parte, cât de puțin cunoscută este realitatea media din Republica Moldova, iar pe de altă parte, percepția larg răspândită că apartenența la Uniunea Europeană ar trebui să garanteze automat un climat mai favorabil pentru libertatea presei.

Trebuie precizat de la început că pozițiile și punctajele din clasamentul RSF sunt influențate atât de contextul politic și social al fiecărei țări, cât și de evaluările realizate de experți locali. Indexul este construit pe baza unei metodologii complexe, care include peste 100 de întrebări grupate în cinci capitole: politic, economic, social, juridic și siguranța jurnaliștilor. Fiecare dintre aceste domenii primește un scor distinct, iar rezultatul final reprezintă media acestora. Chestionarele sunt completate anual de jurnaliști, experți media și reprezentanți ai organizațiilor care activează în domeniul libertății presei.

Evoluția ultimilor ani arată o inversare aproape completă a pozițiilor celor două țări. În 2021, România ocupa locul 48, cu 75,09 puncte, în timp ce Republica Moldova era pe locul 91, cu 68,39 puncte. Schimbarea majoră s-a produs în 2022, când Moldova a înregistrat o creștere spectaculoasă în clasament, evoluție strâns legată de schimbările politice de la Chișinău și de asumarea fermă a parcursului european de către noua putere politică.

În același timp, în România, formarea coaliției PSD–PNL în toamna anului 2021 a avut efecte negative asupra media. Principalul factor a fost creșterea masivă a subvențiilor publice acordate partidelor politice și, implicit, a sumelor direcționate de acestea către instituții de presă pentru propagandă politică. Aceste fluxuri financiare au distorsionat piața media și au afectat independența editorială și credibilitatea presei. În Republica Moldova nu a existat un mecanism similar, chiar dacă influența politică asupra mass-media a continuat să existe prin mecanisme „tradiționale”, precum controlul direct exercitat de oligarhi apropiați de actorii politici.

Practic, anul 2022 a marcat o rocadă între cele două state în clasamentul RSF: România a coborât la 68,46 puncte și locul 56, în timp ce Moldova a urcat la 73,47 puncte și locul 40. De atunci, diferența s-a menținut relativ constantă. În clasamentul din 2026, România are 67,71 puncte și ocupă locul 49, iar Republica Moldova a ajuns la 74,77 puncte și locul 31.

Progresul Republicii Moldova este confirmat și de alte evaluări independente. Un raport publicat în 2021 de Centrul pentru Jurnalism Independent din Moldova evidenția dependența financiară a instituțiilor media de patronii politici și faptul că 13 dintre primele 20 de televiziuni după audiență erau asociate unor politicieni sau partide aflate la guvernare în ultimii ani.

La cinci ani distanță, Indexul RSF 2026 vorbește despre un „peisaj media polarizat între tabere pro-rusă și pro-europeană”, însă notează și diminuarea influenței exercitate de oligarhi și politicieni asupra agendei editoriale. Raportul apreciază, de asemenea, măsurile adoptate de Consiliul Audiovizualului din Republica Moldova pentru combaterea dezinformării și a discursului instigator la ură, măsuri care au redus influența instituțiilor media ce propagau narațiuni pro-ruse.

Un capitol la care Republica Moldova a avut constant scoruri mai bune decât România în ultimii ani este cadrul legislativ. Diferența a fost vizibilă atât în 2022, când Moldova a obținut 83 de puncte față de 76,46 pentru România, cât și în 2026, când scorurile au fost 77,60 față de 70,50.

Contextul politic explică în mare măsură această diferență. Deși cele două state au peisaje media similare și se confruntă cu probleme apropiate, procesul de aderare la Uniunea Europeană a creat în Republica Moldova o presiune suplimentară asupra autorităților pentru adoptarea unor reforme compatibile cu standardele europene. În special în zona legislației media, Chișinăul a depus în ultimii ani eforturi vizibile pentru armonizarea normelor interne cu directivele și regulamentele europene. România a traversat un proces similar în perioada preaderării, când autoritățile de la București erau mult mai atente la obligațiile asumate în relația cu UE.

În cadrul procesului de aderare, Republica Moldova a creat mecanisme instituționale și strategii publice dedicate armonizării legislative, unele inexistente în cazul României la momentul aderării. Menționăm câteva dintre acestea, iar o analiză detaliată o puteți regăsi în articolul publicat de ActiveWatch în urmă cu un an, pe această temă. Printre acestea se numără Centrul pentru Armonizarea Legislației, înființat în 2007, precum și Subcomisia Mass-media și grupul consultativ de experți, create în 2022 pentru actualizarea legislației audiovizuale. În același an a fost lansat și programul „Triunghiul democrației”, realizat în colaborare cu Parlamentul European pentru combaterea dezinformării și protejarea proceselor democratice.

Pe zona politicilor publice, Republica Moldova a adoptat documente strategice dedicate dezvoltării mass-media, inclusiv Perspectiva națională privind dezvoltarea mass-media (2018) și Programul național de dezvoltare a mass-media 2023–2026, însoțit de un plan de acțiune detaliat.

Noile reglementări au fost deja testate în context electoral, inclusiv la alegerile prezidențiale din 2024 și în pregătirea alegerilor parlamentare din 2025. Autoritățile moldovene, împreună cu Comisia Europeană, platformele online, organizațiile civice și presa independentă, au colaborat pentru identificarea riscurilor de dezinformare și protejarea procesului electoral.

Vom enumera câteva exemple care țin preponderent de cadrul de reglementare și de politicile publice care vizează mass-media în care Republica Moldova pare să ofere un cadru mai prietenos decât România, dar și unele care sunt mai restrictive.

În primul rând, Republica Moldova are prevederi specifice în Codul Penal și în legislația contravențională care sancționează intimidarea jurnaliștilor și împiedicarea activității mass-media. Sunt prevăzute amenzi, interdicții privind ocuparea unor funcții publice și, în anumite cazuri, chiar pedepse cu închisoarea. De asemenea, legislația sancționează explicit actele de cenzură exercitate de funcționari sau demnitari asupra instituțiilor media. Niciuna din aceste reglementări nu își are corespondent în legislația din România.

Codul penal prevede sancțiuni cu amendă contravențională sau privarea dreptului de a ocupa funcții publice pentru „împiedicarea intenționată a activității mass-mediei sau a jurnalistului, precum și intimidarea mass-mediei sau a jurnalistului pentru critică” (art. 180 alin. 1).

De asemenea, Codul Penal sancționează cu pedepse similare actele de cenzură, atât în mass-media publică, cât și în cea privată, atunci când presiunile asupra conținutului editorial vin din partea unor funcționari sau demnitari ai statului (art. 180 alin. 2).

La începutul acestui an, Parlamentul Republicii Moldova a modificat Codul Penal cu scopul de a lărgi sfera acțiunilor de intimidare împotriva presei și de a înăspri sancțiunile. Astfel, a fost adăugată folosirea sistemelor informatice pentru a împiedica activitatea presei, inclusiv atacuri online, acces neautorizat sau sabotaj digital. De asemenea, este sancționată forțarea jurnalistului să-și divulge sursa. De asemenea, sunt înăsprite sancțiunile pentru amenințarea jurnaliștilor cu moartea sau vătămarea corporală a acestora, acestea putând ajunge până la 6 ani închisoare, pe lângă amenzi penale sau îngrădirea dreptului de a ocupa anumite funcții publice.

Cu toate acestea, potrivit Centrului pentru Jurnalism Independent din Moldova, autoritățile judiciare folosesc rar aceste prevederi penale, preferând sancțiunile contravenționale.

Tot în acest an, Parlamentul moldovean a introdus în Codul Contravențional sancțiuni pentru „ultragierea jurnalistului” (art. 61 alin. 1) și pentru „imixtiuni în activitatea jurnalistului” (art. 61 alin. 2), acestea fiind sancționate cu amenzi contravenționale.

Un alt element distinct este existența unei legi speciale privind libertatea de exprimare, adoptată în 2010. Actul normativ include numeroase garanții aliniate standardelor CEDO: interzicerea cenzurii și a controlului editorial prealabil, recunoașterea explicită a independenței editoriale, protecția surselor jurnalistice și exonerarea de răspundere în anumite situații în care informațiile sunt preluate cu bună-credință din surse publice sau declarații oficiale. Legea protejează și conținutul satiric sau pamfletar, permite un grad mai ridicat de critică la adresa persoanelor publice și stabilește termene procedurale stricte în procesele de defăimare. În plus, în litigiile privind reputația, sarcina probei este împărțită între reclamant și pârât, iar orice dubiu rezonabil trebuie interpretat în favoarea bunei-credințe a mass-media.

Republica Moldova a introdus și un mecanism de sprijin financiar pentru presa privată prin Fondul de subvenționare a mass-media, aprobat prin lege în 2024. În mai 2026, Ministerul Culturii a lansat un apel competitiv pentru acordarea acestor subvenții, destinate unor domenii precum educația media, investigațiile jurnalistice, cultura, democrația și integrarea europeană.

Pe de altă parte, legislația moldovenească include și prevederi considerate problematice din perspectiva libertății presei și care nu există în România.

Art. 70 al Codului Contravențional definește calomnia drept „răspândirea cu bună știință a unor informații mincinoase ce defăimează o altă persoană” și sancționează fapta cu amendă contravențională sau muncă în folosul comunității sau cu privarea dreptului de a ocupa anumite funcții publice și de a desfășura anumite activități. Un neajuns major al acestei reglementări constă în acela că faptele sunt analizate și sancționate cu amendă de agenți ai Poliției, iar în cazul în care sancțiunea constă în interzicerea exercitării unor drepturi dosarul întocmit de agentul constatator este înaintat unei instanțe judecătorești. Conform CJI Moldova, prevederea din Codul Contravențional este problematică în ansamblu, deoarece există un risc major ca agenții constatatori să nu fie familiarizați cu problematica libertății de exprimare, în special cu jurisprudența CEDO, ceea ce poate genera situații în care sancțiunile pot fi abuzive și pot avea rolul de intimidare a jurnaliștilor.

Un alt element controversat este existența unei legi a presei adoptate încă din 1994, ale cărei prevederi sunt în mare parte depășite și rareori aplicate. În prezent, legea se află în proces de modificare, intenția fiind de a o adapta cerințelor Regulamentului european privind libertatea mass-mediei (EMFA), ca parte a procesului de armonizare cu legislația UE.

În fine, Republica Moldova dispune de mecanisme legale care permit suspendarea activității unor instituții media și retragerea licențelor audiovizuale. Aceste măsuri au început să fie folosite după declanșarea războiului din Ucraina, pe fondul preocupărilor legate de propaganda și dezinformarea rusă.

În decembrie 2022 (Moldova se afla în stare de urgență), Comisia pentru Situații Excepționale (CSE) a suspendat licența de emisie a șase posturi de televiziune pentru „lipsa unei informări corecte în reflectarea evenimentelor naționale, dar și a războiului din Ucraina”, fără o bază legală temeinică. Un an mai târziu, după expirarea stării de urgență, Guvernul a apelat la Consiliul pentru promovarea proiectelor investiționale de importanță națională (CPPIIN) pentru a justifica suspendarea licențelor (între timp, în octombrie 2023, CSE mai suspendase alte 6 licențe ale unor posturi de televiziune), pentru faptul că respectivele entități media ar fi „investiții în domenii de importanță pentru securitatea statului”.

Până în 2025, 31 de posturi de radio și televiziune au fost afectate de astfel de decizii, măsurile fiind criticate de organizațiile care apără libertatea presei. Comisia Europeană și-a exprimat îngrijorarea cu privire la acest mecanism de retragere a licențelor în Raportul său anual privind progresul țărilor candidate pe anul 2025, recomandând explicit alinierea lui la standardele europene și internaționale.

În concluzie, chiar dacă România se află într-o poziție inferioară față de Moldova în Indexul RSF, acest punctaj trebuie interpretat în contextul nuanțat de funcționare al mass-media în fiecare dintre cele două țări.

Codul contravențional din Republica Moldova

Articolul 611. Ultragierea jurnalistului

Ultragierea jurnalistului, adică jignirea intenționată a onoarei, a demnității sau a reputației profesionale a acestuia, aflat în exercițiul funcțiunii, se sancționează cu amendă de la 10 la 30 de unități convenționale.

Articolul 612. Imixtiunea în activitatea mass-mediei

Imixtiunea nejustificată în activitatea jurnalistului și a mass-mediei cu scopul de a împiedica ori a restrânge exercitarea liberă a activității, dacă fapta nu constituie infracțiune, se sancționează cu amendă de la 30 la 60 de unități convenționale.

Codul Penal din Republica Moldova

Articolul 1801. Împiedicarea activității mass-mediei

(1) Împiedicarea intenționată a activității mass-mediei sau a jurnalistului, în legătură cu activitatea desfășurată:

a) prin intimidare;

b) cu aplicarea violenţei fizice sau cu amenințarea aplicării acesteia;

c) însoțită de deteriorarea, distrugerea sau deposedarea de materiale sau echipament;

d) prin intermediul unui sistem informatic;

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 550 la 850 de unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 150 la 200 de ore, sau cu închisoare de până la 3 ani.

(2) Acţiunile prevăzute la alin. (1) săvârșite:

a) de două sau mai multe persoane;

b) asupra a două sau mai multor persoane;

c) cu folosirea situației de serviciu;

d) în timpul desfăşurării unei întruniri;

e) în scopul dezvăluirii sursei jurnalistice

se pedepsesc cu amendă în mărime de la 750 la 1150 de unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de la un an la 5 ani, cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita anumite activități pe un termen de la un an la 5 ani.

(3) Acțiunile prevăzute la alin. (1) și (2):

a) săvârșite prin amenințare cu moartea;

b) care au provocat vătămarea medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii

se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 6 ani cu amendă în mărime de la 1000 la 1500 de unități convenționale și cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita anumite activități pe un termen de până la 5 ani.

Articolul 1802. Cenzura

(1) Denaturarea nejustificată a materialului jurnalistic sau interdicţia nejustificată de a răspândi anumite informaţii, impusă de către conducerea mass-media publice, se pedepseşte cu amendă de la 650 la 850 unităţi convenţionale cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 5 ani.

(2) Indicaţia funcționarului public sau a persoanei care exercită funcție de demnitate publică cu privire la activitatea editorială dată mass-media sau angajaţilor mass-media, precum și orice altă formă de împiedicare a tirajării sau răspândirii informaţiei se pedepsesc cu amendă de la 650 la 1350 unităţi convenţionale cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 5 ani.