FreeEx • Libertatea de exprimare • Presă liberă • Media & Societate • Discurs public responsabil • Participare publică
Știre, 9 Mar 2026
Share:
Un proiect de lege privind protecţia jurnaliștilor, activiștilor și a altor persoane față de acțiunile strategice în justiție împotriva participării publice se află la data publicării acestui raport în dezbaterea comisiilor permanente ale Camerei Deputaților. Proiectul de lege, inițiat de Ministerul Justiției și înaintat Camerei Deputaților de către Guvern în februarie 2026, are scopul de a transpune o Directivă UE, adoptată în 2024, privind protecția împotriva cererilor vădit neîntemeiate sau a procedurilor judiciare abuzive împotriva persoanelor implicate în acțiuni de mobilizare publică („acțiuni strategice în justiție împotriva mobilizării publice”). Directiva este cunoscută, pe scurt, sub numele de Directiva Anti-SLAPP (după acronimul în limba engleză al sintagmei „strategic litigation against public participation”).
„[M]obilizare publică” înseamnă efectuarea oricărei declarații sau desfășurarea oricărei activități de către persoane fizice sau juridice, în exercitarea dreptului la libertatea de exprimare și de informare, a libertății artelor și științelor sau a libertății de întrunire și de asociere, precum și acțiunile pregătitoare, de sprijinire sau de asistență direct legate de acestea, și care privește o chestiune de interes public”. // Directiva UE Anti-SLAPP, articolul 4, alineatul 1
În contextul acestei noi legislații europene, ActiveWatch prezintă o analiză a fenomenului acțiunilor strategice în justiție împotriva mobilizării publice (SLAPPs) din România, care au drept scop limitarea libertății de exprimare și a libertății presei.
Obiectivul central al demersului nostru este analiza mecanismelor prin care sistemul judiciar ajunge să fie instrumentalizat de actori puternici – fie ei politicieni, demnitari, oameni de afaceri, funcționari publici, companii, instituții publice – cu scopul de a reduce la tăcere vocile critice din presă și societatea civilă. Fundamentată pe descrierea mai multor studii de caz (spețe) relevante, din ultimii ani, cercetarea ilustrează nu doar deciziile instanțelor, ci întregul ecosistem al litigiului, de la durata extenuantă și costurile uneori prohibitive, până la strategiile procesuale agresive și consecințele negative asupra diseminării informațiilor de interes public. În analiza ActiveWatch au fost incluse 17 astfel de studii de caz. Acestea au rol ilustrativ și nu reprezintă o listă exhaustivă a proceselor de tip SLAPP care au drept scop restrângerea exercitării libertății de exprimare, multe alte astfel de cazuri neputând fi incluse în prezentul raport, din rațiuni de spațiu și de resurse disponibile.
„Interesul public” se referă la toate aspectele care afectează publicul și pentru care publicul poate manifesta un interes legitim, în special aspectele care privesc probleme sociale importante sau care afectează bunăstarea indivizilor, viața comunității sau mediul înconjurător. Publicul are dreptul de a primi informații și idei și, astfel, de a fi informat cu privire la aspecte de interes public, iar jurnaliștii și mass-media au sarcina de a transmite astfel de informații și idei. Interesul public se extinde la chestiuni care pot da naștere la controverse considerabile, dar nu poate fi redus la setea publicului pentru informații despre viața privată a altora sau la dorința publicului de senzaționalism sau voyeurism. Politica, actualitatea, drepturile omului, justiția, bunăstarea socială, educația, egalitatea de gen, orientarea sexuală și identitatea de gen, hărțuirea sau violența sexuală sau bazată pe gen, problemele de sănătate, religia, cultura, istoria, corupția, problemele climatice și de mediu sunt, astfel, exemple de subiecte de interes public, spre deosebire de relațiile private ale indivizilor sau de problemele familiale. Subiectele pot fi de interes public la nivel local, național sau internațional. // Recomandarea Anti-SLAPP a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei CM/Rec(2024)2
După cum reiese din analiza ActiveWatch, jurnaliștii și instituțiile media sunt ținte predilecte ale acțiunilor de tip SLAPP care au drept scop limitarea exercitării dreptului la libertatea de exprimare, dar astfel de ținte pot fi și cetățeni, activiști civici, organizații neguvernamentale sau chiar politicieni.
Inițiatorii acțiunilor de tip SLAPP sunt, de regulă, persoane cu putere economică sau politică – oameni de afaceri, politicieni, demnitari, funcționari publici, dar și autorități publice sau companii private. Din cazuistica prezentată în acest raport, astfel de exemple includ: un fost ministru al Justiției, un primar alături de primăria pe care o conduce, doi parlamentari, un episcop BOR, oameni de afaceri români, dar și străini, printre care chiar și un proprietar media, o companie lider de piață în domeniul imobiliar, o companie europeană din domeniul fotbalului profesionist și o companie din industria lemnului.
Solicitarea unor despăgubiri disproporționate, sub forma daunelor morale sau materiale pretins rezultate din defăimare reprezintă principalul mecanism prin care un litigiu civil devine o acțiune de tip SLAPP. De cele mai multe ori, solicitarea acestor despăgubiri disproporționate (mai ales când vine din partea unor reclamanți/avocați experimentați) reprezintă în mod evident o încercare de a pune presiune asupra țintelor SLAPP.
Astfel de solicitări de daune au ajuns la sume record: 3.465.000 de euro solicitate platformei de media independentă Context, în urma unei anchete jurnalistice despre un om de afaceri și compania sa. Un fost episcop al Bisericii Ortodoxe Române, condamnat pentru abuzuri sexuale cu minori, a solicitat 250.000 de euro jurnaliștilor Centrului de Investigație Media și Dela0, care au expus faptele ce au dus la condamnarea sa. Procesul a fost câștigat de jurnaliști după 3 ani în trei instanțe de judecată. Deși instanțele l-au obligat pe fostul episcop la plata cheltuielilor de judecată, acestea nu au fost plătite nici până în prezent. Un rector universitar, fost ministru al Justiției și fost decan al facultății de drept din orașul în care a dat în judecată, a cerut, pe lângă alte sancțiuni, 2 milioane de lei (aproximativ 400.000 de euro) daune morale pentru publicarea unui articol.
Deși sumele solicitate sunt de nivelul sutelor și milioanelor de euro, în practică astfel de daune disproporționate nu au fost acordate în ultimii ani, instanțele reducând cuantumul acestora în situațiile în care le-au acordat. Solicitarea unor sume mari este posibilă și pentru că, în cazul reclamanților persoane fizice, cererile privind daunele morale rezultate din pretinse atingeri aduse onoarei, demnității și reputației se timbrează cu suma fixă de 100 de lei, indiferent de cuantumul daunelor solicitate. În cazul daunelor materiale, acestea se timbrează în funcție de suma solicitată, taxa de timbru având o componentă fixă, stabilită pentru mai multe intervale, și o componentă variabilă. Un motiv pentru solicitarea unor daune mari este și acela că cererile având ca obiect sume peste 200.000 de lei sunt, în prima instanță, de competența tribunalului.
Un mecanism care poate avea un impact semnificativ asupra libertății de exprimare și de informare îl constituie cererile de eliminare a materialelor de presă sau a postărilor din spațiul online, fie prin utilizarea ordonanțelor președințiale ca instrument de constrângere înainte de pronunțarea unei hotărâri pe fond, fie prin hotărâri definitive. La acestea se adaugă și cereri prin care reclamanții solicită ca pârâții să nu mai publice în viitor niciun fel de comentarii și referiri la adresa lor sau formulează cereri generale privind interzicerea unor afirmații viitoare denigratoare - măsuri care sunt excluse de Codul Civil de la aplicare atunci cand atingerile aduse drepturilor nepatrimoniale sunt rezultatul exercitării dreptului la liberă exprimare.
Cererile reclamanților de retragere a unor articole sau a unor postări sunt uneori acceptate cu ușurință de instanțele de judecată. De cele mai multe ori, astfel de decizii de ștergere sunt revizuite de instanțele superioare, însă există și situații în care ele rămân definitive cu aprobarea acestora din urmă. Este esențial ca instanțele învestite cu soluționarea acțiunilor de acest tip, indiferent de grad, să aplice în mod corect prevederile naționale și internaționale în materia libertății de exprimare. Numai în acest mod vor putea fi prevenite situațiile în care activitatea jurnaliștilor este împiedicată de măsuri contrare standardelor impuse de Convenția Europeană a Drepturilor Omului și de alte tratate privind drepturile omului la care România este parte.
Efectul pe care îl pot avea astfel de măsuri decise de instanțele de judecată, când acestea nu ajung să fie reexaminate de instanțele superioare, a fost exemplificat de o speță privind platforma jurnalistică independentă Rise Project. Publicația a fost obligată de Tribunalul București să șteargă un articol despre nereguli în managementul unui spital de stat. Decizia a rămas definitivă în urma unei erori procedurale (depunerea apelului peste termenul legal). Astfel, un articol de interes public, cu o bază factuală solidă, a fost eliminat din spațiul public doar pentru că decizia primei instanțe a fost, tot în mod eronat, defavorabilă libertății presei.
O astfel de decizie judecătorească de ștergere a unei postări de Facebook, rămasă definitivă, a vizat-o pe politiciana Maria Grapini. Aceasta a fost sancționată cu o amendă administrativă de CNCD, la plângerea USR Diaspora, pentru repostarea unei afirmații considerate a fi fost discriminatorie pe criteriul referinței la convingerile politice ale celor vizați. Decizia CNCD a fost menținută în urma contestației formulate de Maria Grapini în instanță. În plus, instanțele de judecată au obligat-o la plata de despăgubiri morale, ștergerea postării de pe Facebook și publicarea hotărârii judecătorești, în urma cererii de chemare în judecată formulate de o persoană care nu fusese nominalizată în mod explicit în postarea reclamată. Postarea preluată de Maria Grapini avea un caracter general și, în ciuda utilizării unor termeni care ar putea fi considerați duri de unii cititori, în opinia ActiveWatch aceasta era protejată de drepturl la libertatea de exprimare, exercitat în contextul unei dezbateri politice.
Agent Green este hărțuită juridic de AMECO, o companie din industria lemnului, care îi solicită în instanță să șteargă un articol al ziarului american The New York Times și un alt articol al Environmental Investigation Agency, o organizație neguvernamentală internațională care se ocupă de protecția mediului. Agent Green nu apare ca autor sau contributor și nici nu este citată în articolul publicat de Environmental Investigation Agency. În ceea ce privește articolul The New York Times, un colaborator al Agent Green este citat cu niște observații generale legate de impactul defrișărilor masive asupra ecosistemelor naturale, fără vreo referire nominală la compania reclamantă. AMECO Renewable Energy nu a dat în judecată nici The New York Times, nici Environmental Investigation Agency, ci doar Agent Green. Pe lângă ștergerea celor două articole, AMECO mai solicită și ca Agent Green să publice dezmințiri în The New York Times, precum și în mai multe ziare din Italia, Polonia, Slovacia, Austria, Germania, Bulgaria și, de asemenea, în 7 publicații din România. Mai mult, Ameco solicită și 200.000 de euro despăgubiri civile. La fel ca multe dintre spețele incluse în acest raport, acest caz este unul tipic de SLAPP pentru că argumentele invocate de compania reclamantă sunt total nefondate, iar măsurile reparatorii solicitate de aceasta sunt excesive și nerezonabile.
În practică, solicitarea de către reclamanți ca instanța să dispună ștergerea unor articole de presă sau a unor postări Facebook este deja una uzuală, prezentă în multe dintre spețele analizate.
De multe ori, judecata pe fond este însoțită de cereri de ordonanță președințială. Astfel de cereri de ștergere a unor articole până la judecata pe fond pot veni la intervale de timp semnificative, chiar la ani de zile după publicarea articolelor sau după introducerea acțiunilor în fond. În multe dintre spețele analizate, instanțele au respins astfel de ordonanțe. Totuși, unul dintre cazuri reflectă problemele grave pe care le ridică deciziile de ștergere a unor articole presupus defăimătoare până la judecata pe fond. Centrul Român pentru Jurnalism de Investigație (CRJI) a acumulat penalități de întârziere în valoare de aproape 70.000 de euro după ce nu a executat o astfel de ordonanță președințială, solicitată la doi ani de la publicarea articolelor și admisă într-o procedură în care nu a avut posibilitatea de a se apăra. CRJI fusese dat în judecată de doi cetățeni turci și o companie a acestora, înregistrată în Malta, în urma publicării de către site-ul theblacksea.eu a unor articole din seria de investigații despre corupția din fotbalul european, cunoscută sub numele de Football Leaks. Decizia pe fond a fost favorabilă jurnaliștilor, dar aceștia și-au asumat un risc financiar semnificativ rămânând fideli principiilor jurnalistice și refuzând ștergerea temporară a articolelor, decisă prin ordonanță președințială.
În 2025, România a pierdut un proces la CEDO, inițiat de un critic de muzică amator care fusese obligat de instanțele naționale să șteargă mai multe comentarii ale sale și ale unor utilizatori de pe pagina sa de Facebook, la cererea unor artiști care le-au considerat defăimătoare (cauza Pătrașcu c. României). CEDO a considerat că sancționarea criticului de artă amator pentru afirmațiile proprii a fost lipsită de proporționalitate, iar, în privința comentariilor postate de terți, răspunderea sa nu era prevăzută de lege. În această speță, pe parcursul procesului intern, în primă instanță, Tribunalul București obligase criticul de muzică amator inclusiv să nu mai publice și să nu mai găzduiască pe viitor „comentarii și referiri cu conținut denigrator și defăimător la adresa reclamanților”. Această parte din decizia Tribunalului a fost ulterior revizuită de Curtea de Apel București, care, de asemenea, a constatat că o parte dintre comentarii, chiar dacă foloseau un limbaj dur, se încadrau în limitele libertății de exprimare. A fost înlăturată și orice răspundere pentru presupuse afirmații defăimătoare de pe blogul criticului și au fost reduse daunele morale acordate. Totuși, criticului i-a fost angajată răspunderea civilă pentru unele comentarii proprii sau ale terților de pe pagina de Facebook, fiind acordate daune morale totale de 12.000 de lei. Hotărârea a rămas definitivă prin respingerea recursurilor de către Înalta Curte de Casație și Justiție, ceea ce a dus la condamnarea României la CEDO.
Acest tip de cerere privitoare la interzicerea „calomnierii” pe viitor sau interzicerea de a mai scrie despre un reclamant se regăsește recurent în mai multe dintre spețele analizate. În opinia noastră, astfel de cereri indică utilizarea cu rea-credință a solicitărilor adresate instanțelor cu scopul de a pune presiune pe jurnaliști sau alte persoane care își exercită dreptul la libertatea de exprimare, atât timp cât Codul civil înlătură explicit posibilitatea aplicării măsurii interzicerii săvârșirii faptei iminente pretins ilicite, atunci când această faptă ar consta în exercitarea dreptului la liberă exprimare. Cu alte cuvinte, cadrul legal permite numai măsuri privind exprimări care au avut deja loc, care pot fi analizate în concret și în context de instanța de judecată, iar extinderea cererilor și pentru exprimări care nu au avut încă loc este evident abuzivă și cu caracter disuasiv.
„În multe cazuri, SLAPP-urile sunt cauze civile de apărare a reputației, intentate fie ı̂n temeiul dispozițiilor generale privind răspunderea civilă delictuală, fie ı̂n temeiul dispozițiilor speciale ale Codului civil privind protecția drepturilor subiective nepatrimoniale (dreptul la viață privată, dreptul la demnitate personală, dreptul la propria imagine, dreptul la protecția datelor cu caracter personal). Astfel de proceduri pot fi pe fond și/sau pentru măsuri temporare și au ca scop obținerea de daune morale sau materiale și/sau ı̂ncetarea presupuselor ı̂ncălcări ale drepturilor subiective nepatrimoniale. În practică, ı̂n multe cazuri, reclamanții urmăresc ı̂n mod special reducerea la tăcere a țintelor, solicitând instanțelor să le interzică acestora să mai facă declarații publice ı̂n ceea ce le privește. Astfel de pretenții sunt ı̂n mod evident abuzive, deoarece Codul civil interzice ı̂n mod expres interdicția unor viitoare manifestări ale libertății de exprimare, fie pe fond, fie ca măsură temporară.”
Diana Hatneanu, “SLAPP-urile în România – Studiu de caz”, publicat de Centrul pentru Jurnalism Independent, 2023
Introducerea unor acțiuni multiple, inclusiv de natură penală, precum și sesizarea autorităților administrației publice, reprezintă un alt mecanism prin care se încearcă intimidarea țintelor SLAPPs. Ziarul Libertatea, în perioada în care echipa editorială era condusă de Cătălin Tolontan, a fost ținta unor proceduri inițiate de primarul Sectorului 4 din București. Acesta din urmă, alături de primăria pe care o conduce, au formulat nu mai puțin de 18 plângeri împotriva ziarului Libertatea și a mai multor jurnaliști ai acestei publicații. Acestea au inclus cereri de daune pentru defăimare în instanțele civile, cereri de ordonanță președințială, plângeri de discriminare la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și plângeri penale. Toate aceste proceduri s-au încheiat în favoarea jurnaliștilor, dar nu fără uzura financiară și de timp inerentă și, mai mult, nu fără a-l expune pe șeful echipei editoriale unui linșaj mediatic, în contextul convocării sale la sediul DIICOT.
Postul public local Radio Târgu Mureș a devenit ținta unei plângeri penale după o emisiune satirică de care o fundație finanțată parțial de guvernul maghiar s-a simțit vizată. Între altele, fundația a acuzat postul de radio că ar fi săvârșit infracțiuni informatice fiindcă ar fi folosit inteligența artificială la producerea materialului (textul fusese, în realitate, interpretat de doi actori, nominalizați în emisiune).
Cetățenii din cartierul Floreasca și organizațiile neguvernamentale care i-au sprijinit au devenit ținta unor astfel de acțiuni multiple, fiind chemați în judecată în două procese separate, atât ca organizații, dar și individual, după ce au contestat autorizațiile emise de autoritățile statului pentru dezvoltarea unui mare proiect imobiliar. Dezvoltatorul imobiliar - One United Properties - le solicită persoanelor implicate daune în valoare totală de 2 milioane de euro pentru cereri depuse la autorități publice, postări publicate pe rețelele de socializare și acțiuni în justiție în legătură cu un proiect al companiei.
One United Properties a deschis multiple acțiuni și împotriva presei. Acestea urmează un tipar similar: solicitarea unor daune morale exorbitante (100.000 de euro), cererea de a elimina articolele din spațiul online, însoțite de introducerea unor cereri de ordonanțe președințiale prin care instanța să dispună măsura eliminării provizorii ale respectivelor articole din spațiul online până la pronunțarea unor sentințe definitive. Solicitările dezvoltatorului imobiliar au fost respinse de instanțele de judecată, până în prezent, în cazurile analizate, în schimb compania fiind obligată la achitarea cheltuielilor de judecată suportate de pârâți.
În opinia ActiveWatch, prin tacticile litigioase și procedurale folosite împotriva celor care se opun proiectelor sale imobiliare sau a celor care relatează despre activitatea sa într-un mod pe care nu îl agreează, One United Properties reprezintă cel mai elocvent exemplu de companie responsabilă de acțiuni multiple și repetitive de tip SLAPP.
Casa Jurnalistului a devenit țintă a unor acțiuni legale multiple, care s-au întins pe parcursul a patru ani, în urma publicării unui articol dintr-o serie de investigații care vizau fenomenul revenge porn. Jurnaliștii au fost dați în judecată mai întâi de părinții unei persoane responsabile de un caz de revenge porn. Aceștia erau menționați doar pe scurt în articol, cu referire la funcțiile lor publice, dar fără a fi numiți explicit și fără a li se imputa nimic de către jurnaliști. Cu toate acestea, cei doi au cerut eliminarea articolului de pe site și publicarea unor scuze. După pierderea acestui proces, abia la doi ani de la publicare, a dat în judecată, tot fără succes, și cel identificat de jurnaliști drept responsabil de cazul de revenge porn.
Alte mecanisme de hărțuire identificate de analiza noastră, care se adaugă acțiunilor deschise de reclamanți în justiție, au inclus utilizarea unor informații deținute de entități publice sau private din afara României împotriva jurnaliștilor, precum și formularea de solicitări către astfel de entități pentru a duce la înlăturarea conținutului jurnalistic. Reclamanții din seria Football Leaks au reușit să obțină date personale de la EURID, registrarul de domenii internet .eu, inclusiv numele complete și adresele tuturor jurnaliștilor asociați de-a lungul timpului cu Centrul Român pentru Jurnalism de Investigație și publicația The Black Sea.
La rândul său, publicația Context.ro a relatat că a fost victimă a unei operațiuni coordonate, prin care mai multe persoane cu identități suspecte au depus plângeri către Google și Meta, pretinzând în mod fals drepturi de autor asupra unor articole ale acestei publicații. Articolele îl vizau pe un om de afaceri care i-a dat în judecată. Scopul plângerilor către Google și Meta a fost acela de a obține delistarea sau ștergerea articolelor, inclusiv a preluărilor acestor articole de către alte platforme media. În urma acestor acțiuni, unele dintre articolele Context.ro vizate au fost temporar eliminate de pe Facebook, Instagram și din rezultatele Google. Situația nu este singulară, cel puțin o altă redacție - CRJI - semnalând că s-a confruntat cu astfel de încercări de delistare a articolelor din seria Football Leaks. Pe de altă parte, noile reglementări europene în domeniul mass-media (cum ar fi Regulamentul european privind libertatea mass-mediei EMFA și, indirect, Regulamentul privind serviciile digitale DSA) ar putea oferi mai multă protecție produselor jurnalistice, deci ar putea fi folosite pentru a proteja conținutul de interes public.
De asemenea, trebuie notat și că jurnaliștii nu beneficiază întotdeauna de sprijin instituțional din partea redacțiilor sau a angajatorilor atunci când sunt chemați în judecată pentru materialele publicate, ceea ce îi poate pune într-o situație de vulnerabilitate în fața acestui tip de presiune. Într-o speță ce a privit o decizie a primei instanțe de ștergere a unui articol despre un fost ministru al Justiției, redacția a ales să nu formuleze apel față de această decizie lipsită de proporționalitate, care risca să creeze un precedent periculos. A făcut-o jurnalistul, fără a avea un avocat angajat, iar instanța de apel a luat o decizie favorabilă libertății de exprimare.
În concluzie, deși instanțele de judecată se aliniază, în general, standardelor internaționale și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în materia protecției libertății de exprimare și a libertății presei, procesele de tip SLAPP continuă să funcționeze ca un instrument prin care inițiatorii acestora încearcă să pună presiune asupra țintelor lor. Aceste procese presupun costuri financiare și resurse de timp pe care persoanele, redacțiile sau organizațiile vizate trebuie să le ia în calcul ca parte a activității redacționale, respectiv a activităților de advocacy. O veste îmbucurătoare este faptul că țintele litigiilor de tip SLAPP (jurnaliști, redacții, cetățeni, organizații neguvernamentale), atunci când nu au resurse proprii, primesc de multe ori sprijin din exterior, Aceștia au beneficiat în multe situații fie de avocați care au lucrat pro bono, fie de sprijin financiar pentru plata avocaților și a cheltuielilor de judecată. Susținerea a venit din partea cetățenilor care s-au solidarizat și au făcut donații în cadrul unor campanii de crowdfunding sau din partea unor organizații neguvernamentale care oferă astfel de sprijin financiar victimelor SLAPPs. Cauzele care apără interesul public au, de multe ori, sprijinul public.
Putem spune că analiza fenomenului litigiilor de tip SLAPP ce au drept scop limitarea dreptului la libertatea de exprimare relevă o realitate îngrijorătoare: cei responsabili de aceste acțiuni instrumentalizează accesul la justiție nu pentru căutarea dreptății și sancționarea unor posibile derapaje în comunicarea publică, ci ca parte a unor strategii de intimidare, menite să descurajeze publicarea unor informații de interes public sau alte acțiuni de mobilizare publică. În același timp, majoritatea litigiilor sunt, în cele din urmă, câștigate de jurnaliști și activiști. Ideal ar fi însă ca durata acestor proceduri, care se întinde de obicei pe parcursul mai multor ani de zile, să fie redusă prin proceduri legale, pentru a degreva instanțele și pentru a proteja interesul public.
Cazuistica analizată în prezentul raport evidențiază existența unui dezechilibru flagrant de putere între unii reclamanți, care dispun de resurse vaste și echipe specializate de avocați, și cei pe care îi cheamă în judecată, care sunt de multe ori jurnaliști individuali sau redacții mici sau independente, organizații neguvernamentale sau chiar simpli cetățeni, cu resurse financiare limitate. Acești reclamanți utilizează abuziv prevederile legale, cu scopul de a îi sancționa pe cei care pun în discuție subiecte de interes public. Deși instanțele din România încearcă să aplice jurisprudența CEDO în materia libertății de exprimare, practica rămâne neunitară, iar lipsa unui mecanism procedural de respingere rapidă a cazurilor vădit nefondate permite perpetuarea acestor abuzuri.
Respingerea rapidă a cererilor vădit neîntemeiate
Respingerea rapidă (Articolul 11)
Statele membre se asigură că instanțele pot respinge, după o examinare corespunzătoare a cauzei, cererile formulate împotriva mobilizării publice ca vădit neîntemeiate cât mai devreme posibil în cursul procedurii, în conformitate cu dreptul intern.
Sarcina probei și motivarea cererilor (Articolul 12)
(1) Sarcina probei cu privire la temeinicia cererii revine reclamantului care a introdus acțiunea.
(2) Statele membre asigură faptul că, în cazul în care pârâtul a solicitat respingerea rapidă a cererii, reclamantul este cel care trebuie să își motiveze cererea de chemare în judecată, pentru a-i permite instanței să aprecieze dacă aceasta este sau nu vădit neîntemeiată.
Directiva UE Anti-SLAPP
Soluția legislativă urgentă pentru a contracara aceste amenințări la adresa dreptului publicului de a fi informat o constituie transpunerea Directivei UE Anti-SLAPP atât în ceea ce privește cauzele transfrontaliere, cât și în ceea ce privește cauzele naționale, cu precădere a mecanismului de respingere rapidă a acțiunilor abuzive. Transpunerea Directivei trebuie dublată de o formare specifică a magistraților pentru a recunoaște indiciile existenței unei proceduri de tip SLAPP și pentru a încuraja instanțele să sancționeze financiar reclamanții abuzivi. Nu în ultimul rând, este necesară crearea mai multor fonduri de asistență juridică, din surse publice sau private, pentru a sprijini jurnalismul de investigație și activismul civic în rolul lor de informare în interes public.
Jurnaliștii de investigație și organizațiile mass-media, în special, joacă un rol esențial în dezvăluirea și combaterea criminalității organizate, a abuzului de putere, a corupției, a încălcărilor drepturilor fundamentale și a extremismului. Activitatea lor implică riscuri deosebit de ridicate, aceștia confruntându-se cu un număr tot mai mare de atacuri, asasinate și amenințări, precum și intimidări și hărțuiri. Este necesar un sistem solid de garanții și protecții, care să permită jurnaliștilor de investigație să își îndeplinească rolul esențial de „gardieni” în chestiuni de interes public, fără teama de a fi pedepsiți pentru căutarea adevărului și informarea publicului. // Directiva UE Anti-SLAPP, Considerentul (10)
Recomandări pentru jurnaliști și instituții media:
Vezi în Raportul "SLAPPs și LIBERTATEA DE EXPRIMARE ÎN ROMÂNIA. FreeEx Digest nr. 11" publicat de ActiveWatch:
Acest dosar tematic este realizat cu sprijinul Friedrich Naumann Foundation for Freedom Romania and Moldova.
Opiniile și informațiile prezentate în cadrul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a Friedrich Naumann Foundation for Freedom Romania and Moldova.
Share această pagină:
