Pe data de 11 februarie, Camera Deputaților a votat un proiect de lege care contribuie la compromiterea profesiei de jurnalist. 

Proiectul de Lege  PL-x 270/2019 pentru completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal propune scutirea jurnaliștilor de plata impozitului pe veniturile din salarii și drepturi de autor. 

   

Credit Photo by Paweł Czerwiński on Unsplash

 

Domnule Președinte, vă solicităm să nu promulgați această lege și să solicitați Parlamentului reexaminarea ei.

Proiectul a fost inițiat în baza unei expuneri de motive[1] care nu oferă nicio informație de substanță. O colecție de figuri de stil îmbracă propoziția pe care se sprijină întregul document: “mass-media din România se află într-o situație economică foarte dificilă”. Niciun argument empiric nu sprijină această concluzie. Soluția propusă pentru salvarea mass-media – de asemenea, în absența oricăror date care să o susțină - este scutirea de la plata impozitelor a două categorii profesionale: jurnaliștii și, respectiv, tehnicienii în radiodifuziune și televiziune. În primul din cele două articole ale Legii este redefinită profesia de jurnalist, într-un mod care prezintă suficiente ambiguități pentru a fi considerat o invitație la abuz.

Pe traseul parlamentar, proiectul de lege a fost avizat negativ de guvern și de toate comisiile parlamentare în care a fost dezbatut. Ajuns în plenul Camerei Deputaților (camera decizională), proiectul a fost întors în Comisia pentru buget, finanțe și bănci. Aici, aceiași deputați care îl respinseseră la prima dezbatere, la a doua încercare, i-au acordat, în unanimitate, aviz pozitiv.

 

Dincolo de argumentele invocate pentru respingerea Legii în diferitele instanțe de pe acest circuit parlamentar[2][3][4][5][6], argumente pe care le considerăm juste, adăugăm următoarele:

1. Legea este imorală; ea include jurnaliștii în familia profesiilor beneficiare ale unui tratament preferențial. Această condiție de “speciali” este de natură a altera imaginea publică a profesiei, imagine aflată deja în declin sever[7].

2. Legea îi pune pe ziariști într-o poziție de conflict de interese. Condiția de privilegiat poate să genereze, pe de o parte, autocenzură iar pe de altă parte, poate să altereze credibilitatea jurnalistului pus în situația de a investiga sau comenta condiția de privilegiați a altor categorii de persoane. Vă invităm să vă imaginați cum ar fi arătat dezbaterea din mass-media, în măsura în care ar mai fi existat, despre pensiile speciale, dacă această lege ar fi fost deja în vigoare.

3. Declinul vertiginos al încrederii în mass-media este interpretat de specialiști ca fiind cauzat de calitatea îndoielnică a actului jurnalistic, de “angajarea partizană și de discursul violent al unor redacții” care a dominat discursul din media în ultimul an[8]. Sunt binecunoscute performanțele unor instituții mass-media ai căror angajați fac propagandă politică nu jurnalism. Or, Legea scutirii de impozit nu face nicio diferență între jurnaliștii care își respectă meseria și cei care o trădează. Cu alte cuvinte, în mass-media din România, raportul dintre minciună și adevăr, dintre propagandă și jurnalism va rămâne neschimbat, iar declinul de credibilitate al presei nu se va reduce în ciuda eventualului confort economic generat de Lege[9].

4. Promovarea acestei Legi în pragul unui an electoral care se anunță a fi extrem de tensionat poate să stârnească suspiciuni privind un eventual troc între instituții media și politicieni. Pe de o parte, inițiatorii legii aparțin unor partide care, împreună, constituie majoritatea parlamentară. În piața media, între televiziunile de știri – cele care sunt relevante în dezbaterea politică - , există două canale ale căror audiențe cumulate sunt estimate de ultimele măsurători[10] ca fiind de 840.000 de telespectori, mai mult decât dublul audienței cumulate a celorlalte televiziuni de știri (378.000 telespectori). Cele două canale care domină audiența sunt principalele cutii de rezonanță pentru partidele care domină Parlamentul. Așa cum a fost croită Legea, este vizibil că autorii au avut în vedere în primul rând mass-media audiovizuală, pentru că pe lângă jurnaliști, de scutirea de impozit beneficiază și masa de tehnicieni care, în cazul mass-media online – fosta presă scrisă, platformele independente etc. – nu există. Scutirea de 10% devine, așadar, un combustibil bugetar suplimentar consistent în primul rând pentru televiziunile mari, cu mulți angajați, iar între acestea, celor mai puternice li se oferă posibilitatea să-și consolideze poziția dominantă. Dacă aceste premise sunt corecte, Legea poate să contribuie la accentuarea unui dezechilibru existent deja în spațiul comunicării politice audiovizuale.

În ciuda dimensiunii sale, considerăm acest ultim argument ca fiind doar unul de conjunctură. Principalul motiv rămâne cel de la primul punct: faptul că jurnalistul este forțat să apară public ca fiind beneficiarul imoral al unor privilegii. De altfel, există deja ziariști care au declarat că vor refuza să folosească acest privilegiu și vor continua să își plătească impozitele la fel ca orice cetățean[11] și care v-au cerut să nu promulgați legea[12].

Ne exprimăm speranța că veți decide să protejați jurnaliștii din România, atâția câți mai există ei cu adevărat, de această degradantă inițiativă legislativă și să cereți Parlamentului să reexamineze legea.

ActiveWatch

Contact: Mircea Toma mircea@activewatch.ro



[1]
http://www.cdep.ro/proiecte/2019/200/70/0/em364.pdf

[9] Există, însă, soluții administrative care ar putea consolida prioritar jurnalismul de calitate, dar pe care legiuitorul nu le-a luat în considerare; instituții ca Administrația Fondului Cultural Național ori Centrul Național al Cinematografiei sunt exemple - evident, perfectibile - de la care se poate porni în imaginarea unor soluții instituționale de promovare a proiectelor jurnalistice de calitate.

ActiveWatch / CC BY 3.0