Raspunsurile ActiveWatch la intrebarile adresate de ProSport

, 16 Ian 2013

Dle Lipovan,

Va multumim pentru faptul ca ati tinut cont de reactia noastra. Raspunsul dvs si intrebarile pe care ni le-ati adresat dovedesc preocuparea publicatiei pe care o conduceti atat fata de chestiuni ce privesc activitatea editoriala, cat si fata de modul in care publicul percepe activitatea jurnalistica. O astfel de dezbatere ce aduce in agenda mediatica teme legate de etica profesionala nu poate decat sa contribuie la cresterea spiritului critic, atat al jurnalistilor, cat si al publicului.

Insistenta asupra unor detalii intime dintr-un proces de divort iese din sfera interesului public. Reactia ActiveWatch de saptamana trecuta a vizat exclusiv materialele publicate pe tema divortului Alinei Dobrin. Intreaga campanie de presa pe care ati dus-o a fost construita pornind de la tema divortului si nu in jurul cazului de agresiune.
Principalul argument pe care il invocati („trauma psihica” a copilului) este o simpla presupunere, iar astfel de traume pot fi declansate de orice tip de divort, indiferent de motivele intentarii. Numai un diagnostic aplicat de personal calificat poate stabili existenta unor traume psihice. Chiar daca aceasta trauma ar exista, ea nu este de interes public. Mai degraba, hiper-mediatizarea cazului risca sa produca traume copilului. Comparatia cu abuzurile fizice este fortata. Abuzurile fizice sunt mai usor de demonstrat, in timp ce asupra celor psihice nu se pot face decat presupuneri in lipsa unui diagnostic al unui specialist.

Prin titlurile si formularile tendentioase pe care le-ati publicat („Lesbianism in handbal”, „Alina Dobrin, acuzata ca nu si-a menajat fiul nici in cantonament”, „acuze de homosexualitate”, „Cu doar 1.500 de jucătoare legitimate, handbalul românesc e un spaţiu mic, închis, cu puţine şanse de împrospătare a genei”, „scene ascunse”, „detalii socante”, „soacra le-a prins in flagrant”, „Cum sa scapi din ‚lagar?’”) ati pus intr-o lumina negativa homosexualitatea, conferindu-i imaginea unui pericol social, chiar a unui act infractional. De asemenea, citatele din dosar publicate sunt acuzatoare la adresa unui anumit tip de practici sexuale, construindu-se astfel un climat ostil fata de persoanele care apartin minoritatilor sexuale.

Mai mult, prin relatarea dezechilibrata a subiectului riscati sa creati o presiune publica in jurul unui caz aflat in litigiu, ceea ce poate afecta bunul mers al justitiei. Una dintre partile aflate in divort este clar defavorizata de relatarile mediatice. Niciun interes public nu justifica publicarea extraselor din dosar ce contin convorbiri private intre cei doi soti aflati in divort, convorbiri ce prezinta detalii intime din viata acestora. Atat ProSport, cat si Gazeta Sporturilor au publicat astfel de convorbiri. Detaliile legate de viata privata nu sunt de interes public. Ele satisfac anumite interese ale publicului, dar nu sunt de interes public. Consideram ca singura ratiune pentru publicarea lor este goana dupa audienta.

Hartuirea unei handbaliste minore de catre colegele ei este un subiect de interes public. Agresiunea, abuzul, nedreptatea sunt de interes public si trebuie semnalate publicului ca atare. Insa, relatarea privind acest subiect a fost din start viciata, fiind incadrata de seria de materiale privind divortul si de contextul ostil lesbianismului generat de unele formulari tendetioase pe care le-am citat mai sus. Mai mult, unul din titlurile materialelor publicate pe acest subiect da impresia ca ati fost mai degraba preocupati de chestiunea „lesbianismului in sport” decat de dezvaluirea abuzurilor din sport (<<Cum să scapi din "lagăr"! Un alt părinte rupe tecerea cu o mărturie şocantă, în cazul "Orientarea sexuală în handbal">>).

Jurnalistii ar trebui sa aiba in vedere faptul ca responsabilitatea principala pentru ceea ce se intampla in vestiarele echipelor de juniori revine antrenorilor, directorilor sportivi etc. De aceea, in opinia noastra, o ancheta jurnalistica pe aceste subiecte trebuie in primul rand sa evidentieze reactia sau lipsa de reactie a cluburilor sportive care se confrunta cu asemenea situatii. Nu orientarea sexuala in sine genereaza abuzurile, iar faptul ca un abuz sexual este comis de o persoana de orientare homosexuala nu este o circumstanta agravanta. De altfel, in opinia noastra, aceasta informatie putea lipsi din materiale, la fel ca intrebarile adresate celor din conducere privind existenta sau inexistenta unor „cazuri de lesbianism”. Abuzuri sexuale sunt comise si de heterosexuali, ceea ce nu inseamna ca heterosexualitatea este cauza lor. Mai mult decat atat, un jurnalist trebuie sa aiba in vedere faptul ca, in situatia abuzurilor sexuale comise de minori asupra minorilor, ambele parti au nevoie de asistenta si consiliere psihologica: si victima, si agresorul. Subiectul pe care l-ati abordat este unul extrem de complicat si, pentru o mai buna informare a publicului, consultarea unor specialisti in domeniul protectiei copilului este absolut necesara.

In opinia lui Leonard Andreescu, asistent social la Organizatia Salvati Copiii, “drama oricarui copil care nu reprezinta, ea in sine, drama, un aspect semnificativ, definitoriu al vietii sociale a unei comunitati oarecare, nu trebuie sub nicio forma sa devina subiect de stiri, de "interes public" ci neaparat subiect de interes pentru specialisti: psihologi, asistenti sociali etc. Ei pot si trebuie sa fie sesizati direct si discret, nu prin intermediul presei de catre cei care au cunostinta de ea, de drama.”

Codul deontologic unic al jurnalistului contine prevederi exprese privind protejarea minorilor.

online bookmakers free bets oddslot.co.uk best online bookies bonuses and promotions

11.1. Jurnalistul va proteja identitatea minorilor implicaţi în evenimente cu conotaţie negativă (accidente, infracţiuni, dispute familiale, sinucideri, etc), inclusiv ca martori. În acest sens, înregistrările video şi fotografiile vor fi modificate pentru protejarea identităţii minorilor.
11.2. Fac excepţie situaţiile în care interesul public cere ca minorii să fie identificaţi. De asemenea, fac excepţie cazurile în care jurnalistul acţionează, cu acordul părinţilor sau tutorilor, în interesul superior al minorului

Share această pagină: