Viorica Tătaru și Andrei Captarenco, jurnalism „Dincolo de Nistru”

Un interviu de Francesco Brusa

Articolul original a fost publicat pe 31 iulie 2025 de Osservatorio Balcani Caucaso Transeuropa. Foto: Viorica Tătaru și Andrei Captarenco - © Tătaru

Viorica Tătaru și Andrei Captarenco descriu, în rapoartele lor, viețile moldovenilor dincolo de Nistru. În acest interviu, ei explică dificultățile de a descrie viața cotidiană într-o țară împărțită între teritoriul aflat sub controlul Chișinăului și cel administrat de guvernul separatist.

Pe hârtie, un teritoriu unic și indivizibil, asemenea tuturor națiunilor, Republica Moldova prezintă multe diferențe și fracturi interne. Cea mai vizibilă și acută, dintr-o perspectivă geografică și socială, este Transnistria: „un stat într-un stat” nerecunoscut, dar de facto independent de puterea centrală, apărut după un conflict armat (1992) care a cauzat peste o mie de victime.

Jurnaliștii moldoveni Viorica Tătaru și Andrei Captarenco lucrează de câțiva ani la povestea acestei regiuni, prin vocile oamenilor de rând care se regăsesc, după cum sugerează numele emisiunii difuzate pe TV8, „dincolo de Nistru” (În timp ce titlul rusesc este Reka bez garnic, „râu fără granițe” – Nistrul este, de fapt, râul care marchează linia graniței dintre teritoriul moldovenesc controlat de Chișinău și zona controlată de guvernul „separatist”). Noi i-am intervievat.

Cât de dificil este să spui povestea Transnistriei?

Pentru noi este important să înțelegem că „dincolo de Nistru” trăiesc cetățenii noștri, iar ce ne propunem să facem cu „Dincolo de Nistru” este să comunicăm cu oamenii care locuiesc pe acel teritoriu și care au supraviețuit războiului din 1992 (război care s-a desfășurat în acea zonă și care, slavă Domnului, niciodată nu s-a extins în alte părți ale țării). Dar, mai precis, plecăm de la ideea că Transnistria face parte din Republica Moldova și nu recunoaștem guvernul separatist care s-a stabilit în acea regiune, la fel cum considerăm că prezența forțelor rusești în zona respectivă este ilegitimă (după căderea Uniunii Sovietice, un contingent al Armatei a 14-a a rămas sub controlul Moscovei, cunoscut acum sub numele de Grupul Operațional al Trupelor Ruse din Transnistria – GOTR, n. red.).

Trupele de la granița neoficială interferează aproape întotdeauna cu jurnaliștii din Republica Moldova sau, mai general, cu oricine care încearcă să călătorească în Transnistria cu o cameră video și un microfon pentru a documenta ce se întâmplă. Noi am fost opriți de nenumărate ori, efectiv ilegal (pentru că nu există nicio lege emisă de o autoritate legitimă care să ne interzică să ne desfășurăm activitatea în acel teritoriu), iar încercarea este mereu de a ne confisca materialele filmate și mărturiile colectate. Ei nu vor ca lumea să vadă realitatea acelui loc.

În general, oamenii pe care îi intervievați sunt dispuși să vorbească?

Tocmai pentru că este atât de dificil să activezi în Transnistria și pentru că sunt supuși unei supravegheri constante din partea autorităților locale, majoritatea jurnaliștilor nu pleacă pe teren. Pentru noi, însă, este o muncă esențială: nu poți pur și simplu să relatezi știrile fără să asculți ce simt și percep oamenii în viața lor cotidiană. Și, dacă te oprești la primul obstacol, atunci nimic nu mai este posibil și ai putea la fel de bine să stai cu mâinile legate în biroul tău sau în redacție.

Acestea fiind spuse, oamenii cu care interacționăm în această regiune se tem să se exprime fără constrângeri. Sigur, ei vorbesc liber despre viețile și ocupațiile lor, dar rareori – dacă nu chiar niciodată – critică guvernul sau situația în care aceștia se regăsesc. Pe de altă parte, nu este normal ca, teoretic, conform regulilor neoficiale ale autorităților locale, un cetățean de rând să poată vorbi cu tine, ca jurnalist, doar dacă ai acreditare sau o decizie ministerială. Acest singur mecanism este un indicator al faptului că oamenii de acolo se află într-o imensă închisoare în aer liber.

Pentru noi, a da voce unei asemenea realități este și un mod prin care creștem gradul de conștientizare în rândul opiniei publice moldovenești și al instituțiilor, astfel încât problema să se rezolve cât mai rapid. Guvernul actual și președinta Maia Sandu (care este pro-europeană, n. red.) ne susțin munca, pentru că perspectivele noastre coincid, dar statul central are foarte puțină influență asupra deciziilor luate în Tiraspol (capitala autoproclamată a Transnistriei, n. red.). Așadar, când avem probleme cu autoritățile separatiste, suntem nevoiți să acționăm tot singuri.

În general, în Moldova, care sunt cele mare mari probleme pe care un jurnalist le întâmpină?

În prezent, o problemă majoră este reprezentată de către forțele politice din opoziție, care luptă împotriva presei independente. Din păcate, multe partide nu fac altceva decât să repete propaganda rusească și – putem spune asta din experiență – majoritatea oamenilor care participă la demonstrațiile și inițiativele lor sunt plătiți să facă asta. Primesc bani să meargă la mitinguri, biletele lor de autobuz sunt plătite et cetera.

Ce se întâmplă? Noi mergem acolo și punem întrebări precum „De ce ești aici?” , „Care sunt obiectivele sau convingerile tale politice?” și nu primim niciun răspuns pentru că acești oameni, de obicei în vârstă sau care fac parte din segmentul de populație mai puțin educat, nu participă spontan. Deci atitudinea față de jurnaliștii independenți este extrem de agresivă, deoarece, pentru partidele din opoziție, este contraproductiv să fie expusă realitatea.

Suntem victime ale atacurilor, primim amenințări… Scopul lor este să descurajeze reporterii din a merge la demonstrațiile lor. Și poate fi o strategie de succes: există mulți tineri jurnaliști în redacții care vor să-și facă treaba normal; ei nu cred că trebuie să meargă „la război” doar pentru a relata despre o campanie electorală. Pentru noi și pentru alții, poate fi diferit: am fost în Ucraina, unde războiul face ravagii de trei ani și jumătate, nu suntem intimidați și ripostăm. Este important pentru noi să expunem adevărul.

În orice caz, cu alegerile parlamentare la ușă, știm că atacurile și amenințările urmează să se intensifice, la fel cum se va întâmpla și cu propaganda de inspirație rusească. Dar, ca jurnaliști și cetățeni, simțim că acum este responsabilitatea noastră de a ne prezerva unitatea socială cât de mult posibil și avem încredere în drumul urmat de țara noastră către Europa și către un viitor cu mai multă protecție a libertății de exprimare.

Traducere în limba română: Sarah Georgescu

Redactor traducere: Șerban Barbu

//

Acest articol este rezultatul activităților desfășurate în cadrul Media Freedom Rapid Response și “MAAM - Media Advocacy Action for Moldova: Empowering Moldova's Public Watchdogs to Safeguard Media Freedom”, un proiect co-finanțat de Fondul CEI al Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare, cu contribuția Ministerului Afacerilor Externe și Cooperării Internaționale al Italiei.

Opiniile exprimate în aceste materiale aparțin exclusiv autorilor și nu reflectă neapărat pozițiile Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) și ale Ministerului Afacerilor Externe și Cooperării Internaționale din Italia.

MAAM este o inițiativă de colaborare coordonată de Osservatorio Balcani Caucaso Transeuropa (OBCT), în parteneriat cu Centrul de Jurnalism Independent (CIJ)din Moldova și ActiveWatch din România.

//

This publication is the result of activities carried out within Media Freedom Rapid Response și “MAAM - Media Advocacy Action for Moldova: Empowering Moldova's Public Watchdogs to Safeguard Media Freedom”, a project co-funded by the CEI Fund of the European Bank for Reconstruction and Development (EBRD), with the contribution of the Italian Ministry of Foreign Affairs and International Cooperation.

The views expressed in these materials are solely those of the authors and do not necessarily reflect the positions of the European Bank for Reconstruction and Development (EBRD) and the Italian Ministry of Foreign Affairs and International Cooperation.

MAAM is a collaborative initiative led by Osservatorio Balcani Caucaso Transeuropa (OBCT), in partnership with the Independent Journalism Center (IJC) in Moldova and ActiveWatch in Romania.