Soţii Coman-Hamilton - familia care nu e recunoscută de statul român

Relu Adrian Coman şi soțul său, cetățeanul american Robert Clabourn Hamilton, au dat în judecată statul român în urma refuzului de a recunoaște căsătoria lor oficiată în 2010 la Bruxelles. Autoritățile din România refuză, de asemenea, să recunoască relația de familie dintre soți. În lipsa acestei recunoașteri, soţii Coman-Hamilton nu se pot stabili acasă, în România, întrucât dreptul la rezidenţă se acordă exclusiv membrilor familiei. În momentul de faţă, Clai Hamilton nu poate locui legal în România pentru perioade mai lungi de 3 luni în calitate de membru de familie, deşi este căsătorit cu un cetăţean român. Deși căsătoria lor este una legală, ea nu este recunoscută de autoritățile române. Dacă Adrian Coman s-ar fi căsătorit cu o femeie și nu cu un bărbat, acest caz nu ar fi existat.

Regia: Mona Nicoară | Camera: Rudolf Costin și Mihai Adobrică | Montaj: Rudolf Costin

Asociația ACCEPT, Asociația ActiveWatch și Coaliția anti-discriminare au organizat azi, 19 iulie 2016, conferința de presă în cadrul căreia cei doi soți au putut oferi detalii despre situația cu care se confruntă în România. Alături de aceștia, au participat Camelia și Liviu Coman, părinții lui Adrian Coman, Iustina Ionescu, avocata care îi reprezintă pe soți în fața instanțelor încă din 2013 și Romanița Iordache, vice-președinta Asociației ACCEPT.

VIDEO - intră pe blogul ActiveWatch pentru imagini din cadrul conferinței de presă

Cazul soților Coman-Hamiltonse află pe rolul Curții Constituționale a României (CCR), urmând ca instanța să se pronunțe asupra constituționalității articolului 277 alineatele (2) și (4) din Codul civil[1].  Audierile vor avea loc miercuri, 20 iulie 2016, în aceeaşi zi în care CCR se va pronunța cu privire la constituționalitatea inițiativei Coaliției pentru Familie, care solicită redefinirea familiei ca instituție civilă dintr-o perspectivă religioasă în Constituţia Romăniei.

Statul român, reprezentat de Inspectoratul General pentru Imigrări și Ministerul Afacerilor Interne, refuză în baza prevederilor contestate din Codului Civil să  recunoască efectele unui act de stare civilă belgian care stabilește o relație de familie între două persoane de același sex. În ciuda acestei politici, Codul Civil stipulează că efectele relației de familie, chiar și în cazul soților de același sex, trebuie respectate în contextul exercitării dreptului la liberă circulație pe teritoriul Uniunii Europene.

Prevederile legale din Codul civil, vagi și contradictorii, împiedică soții Coman-Hamilton să își exercite dreptul la viață privată și de familie în România. Acest drept este garantat de Constituția României prin articolul 26[2] și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prin articolul 8[3].

„Jurisprudența  recentă a Curții Europene a Drepturilor Omului a statuat în cauze asemănătoare împotriva Italiei şi Croaţiei că statele au obligaţia să recunoască juridic relaţiile de familie existente între persoane aflate în cupluri de acelaşi sex care fie au încheiat forme legale de uniune în străinătate – căsătorie sau parteneriat civil - fie se află în uniuni de facto. Această obligaţie este inevitabilă mai ales în contextul legislativ românesc de astăzi în care aceste cupluri nu-şi pot legitima relaţia prin nicio formă de protecţie legală pe teritoriul României. CCR este chemată să judece dacă aceste restricții aplicate recunoașterii familiilor bazate pe cupluri de același sex în Codul Civil sunt constituționale și conforme cu standardele de drepturile omului, standarde pe care România s-a angajat să le respecte” a declarat Iustina Ionescu, avocată de drepturile omului.

Povestea soților Coman-Hamilton

Soții Coman-Hamilton, Adrian şi Clai, doresc să se stabilească acasă, în România. În prezent, cei doi soţi suportă efectele discriminării şi homofobiei impuse de legile din România, deși familia lor este recunoscută în Statele Unite şi în marea majoritate a statelor din Uniunea Europeană. Ei s-au cunoscut în vara anului 2002 la New York şi încă de atunci formează un cuplu. „Prima noastră întâlnire a fostîn Central Park.  L-am recunoscut pe Adrian când trecea strada și n-am putut să nu observ cât de frumos și demn era. După ce ne-am cunoscut, nu ne-am putut dezlipi unul de altul. Prima noastră întâlnire a durat ore întregi și ne-a fost clar că urma să ne mai vedem,”  își aduce aminte Clai.

Înainte să se căsătorească, cei doi au format un cuplu stabil vreme de opt ani.   „Abia după trei ani de relație în care am ajuns să ne cunoaștem foarte bine am decis să ne mutăm împreună. Mă temeam, evident, că rutina de a trăi împreună va reduce dimensiunea romantică a relației. Însă de fapt am realizat că ne face plăcere această rutină, iar romanța nu s-a încheiat. Relația noastră s-a schimbat în bine, am devenit și mai apropiați când am împărțit un cămin. Prietenii au devenit comuni, ne-am cunoscut familiile, am fost în vacanțe alături de ei, ne-am dus la școală în același timp. Eu am făcut facultatea de științe politice și un master în drepturile omului, iar el design grafic,” povestește Adrian.

În 2009 Adrian a fost nevoit să părăsească New York-ul singur, pentru a lucra la Parlamentul European. Și Adrian, și Clai, aveau credite de plătit pentru apartament și facultate, într-un climat economic dificil în  Statele Unite, în plină criză financiară. Relația la distanța nu a fost ușoară, mai ales că amândoi munceau din greu ca să își facă o carieră și să ajungă la un moment dat iar împreună.

„În 2010, când l-am cerut pe Clai în căsătorie, eram deja departe de el de peste un an. Cât am stat la distanță am înteles că e partenerul meu de viată, la bine și la greu. La acea vreme încă nu ne puteam căsători la New York și am realizat că, fiind rezident belgian, trăiam pentru prima dată într-un cadru juridic care recunoștea relația noastră, prin căsătorie. El a fost foarte emoționat, mi-a spus „da” pe loc, a fost foarte romantic, așa prin Skype cum era. Iar patru luni mai târziu eram deja căsătoriți la Bruxelles.”

Însă în acei ani rata șomajului creștea în toată Europa și în 2012 Adrian și-a încheiat contractul la Parlamentul European. A început șă își caute de lucru în Belgia și în Statele Unite, și s-a gândit și la România. S-ar fi întors acasă, la părinți, rude și prieteni. Îi era dor de ei, dor de țară. Dar nu l-ar fi lăsat pe Clai în urmă. Știa că membrii de familie ai cetățenilor europeni au garantat dreptul la rezidență când se mută împreună în alt stat al Uniunii Europene.

Adrian a mers la Consulatul României din Bruxelles pentru a transcrie certificatul de căsătorie, un document necesar pentru cererea de rezidenta în Romania pentru Clai. „Îmi amintesc că funcționarii au închis câteva minute ghișeul pentru a vorbi între ei. Apoi mi-au comunicat că nu îmi pot transcrie certificatul de căsătorie.  În acel moment am simțit doar umilință și tristețe - am ieșit de la consulat cu o foaie prin care ziceau că nu îmi pot recunoaște familia. Niciunui alt om din acea sală nu i s-ar fi răspuns la fel.  A fost primul moment când relaționam cu statul român ca persoană căsătorită. Am înțeles că pentru România eu sunt necăsătorit, că nu contez. Am plecat de acolo foarte apăsat; m-a afectat foarte tare refuzul propriei mele țări. Am luat spre casă tramvaiul și am uitat să compostez biletul; am primit pentru asta o amendă.”

Din acel moment Adrian și Clai au început lupta cu statul român, susținuți de părinți, familie, dar și de Asociația ACCEPT și Coaliția anti-discriminare. Iustina Ionescu, avocată de drepturile omului, îi reprezintă din 2013, când au început la Inspectoratul General pentru Imigrări demersurile prin care au solicitat recunoașterea relației de familie dintre cei doi soți în vederea exercitării dreptului la libertate de circulație pe teritoriul Uniunii Europene.

Instanțele din România au avut nevoie de 3 ani pentru a hotărî cine e abilitat să judece cazul. A ajuns pe rolul Judecătoriei Sectorului 5, care a decis să trimită la CCR excepția de neconstituționalitate ridicată de Asociația ACCEPT privind articolul 277 alineatele 2 și 4 din Codul Civil. Aceste prevederi interzic recunoașterea pe teritoriul României a căsătoriilor între persoane de același sex încheiate în străinătate, însă aparent fără ca această interdicție să vizeze libertatea de circulație a cetățenilor UE. În practică, autoritățile române nu recunosc statutul de membru de familie al unui soţ dintr-un cuplu de acelaşi sex, nici măcar când e vorba despre exercitarea liberei circulaţii ca cetăţean european, pentru reîntregirea familiei.

„În România, nu există relația noastră care durează de 14 ani de zile. Tot ce am clădit nu e recunoscut. Clai nu poate primi dreptul de a locui în România, cu toate că este soțul meu. Poate veni doar ca turist pentru că este cetățean american sau în alte scopuri. La bătrânețe îmi doresc să mă întorc acasă, unde m-am născut și am crescut. Vreau să pot să fac asta fără probleme alături de familia mea, de omul pe care îl iubesc,” încheie Adrian.