Presiuni ale autorităților

Acest articol face parte din seria de articole “FreeEx 2022 - 2023 // Siguranța jurnaliștilor. Linșaj public și kompromat”.

Anul 2022 a debutat cu percheziția procurorilor DIICOT Brăila la domiciliul jurnalistului Alin Cristea, inclusiv domiciliul părinților săi, și redacția ziarului debraila.ro. Procurorii au confiscat telefoane, computere și alte echipamente și au deschis un dosar de urmărire penală față de jurnalistul Alin Cristea și publicația debraila.ro pentru comiterea infracțiunii de distribuire sau deținere de materiale de pornografie infantilă. Dosarul a fost deschis doar în baza publicării unui articol (pe un subiect de interes public și care s-a făcut cu protejarea identității victimei). Perchezițiile, confiscarea și deschiderea dosarului de urmărrire penală vin în urma publicării de către ziarist, în ziarul debraila.ro, a unui material pe un subiect de maxim interes public: agresarea fizică a unui minor. Publicații centrale au arătat atunci că jurnalistul Alin Cristea intrase în vizorul oamenilor legii din Brăila după ce l-a criticat pe șeful Poliției Brăila. Un procuror al DIICOT Brăila îl contactase atunci pe ziarist pentru a-i lua apărarea șefului poliției. Acesta din urmă a fost schimbat din funcție la scurt timp după articolele publicate de jurnalist, iar acțiunea în forță a DIICOT a urmat la câteva zile, ceea ce ridică suspiciuni serioase în legătură cu motivele reale ale perchezițiilor, confiscării și deschiderii dosarului de urmărire penală împotriva jurnalistului și a publicației pe care o conduce.

Prin confiscarea echipamentelor jurnalistice, procurorii DIICOT au blocat o publicație de la apariție și au încălcat confidențialitatea surselor jurnalistice.

La finalul lunii noiembrie 2022, după o saga care a durat 11 luni, Tribunalul Brăila a decis că acțiunile procurorilor DIICOT Brăila împotriva jurnalistului Alin Cristea și a publicației debraila.ro au fost neîntemeiate. Tribunalul Brăila a desfiinţat soluţia de renunţare la urmărirea penală, dispusă prin rechizitoriul DIICOT Brăila (care însemna că fapta ar fi existat), și a dispus clasarea acestui dosar, confirmând astfel că jurnalistul Alin Cristea și publicația debraila.ro nu s-au făcut vinovate de comiterea infracțiunii de distribuire sau deținere de materiale de pornografie infantilă.

Astfel de acțiuni abuzive, disproporționate sau cu ignorarea drepturilor jurnaliștilor, venite din partea procurorilor sau a polițiștilor nu sunt singulare. Nu mai departe de 2021, în urma unor articole apărute în Newsweek România și Libertatea, având ca subiect nereguli cu privire la fonduri și licitații publice, primarul Sectorului 4 București, Daniel Băluță (membru al Partidului Social Democrat), a depus o plângere penală susținând că jurnaliștii de la aceste publicații ar fi fost fost implicați în acțiuni de șantaj și crimă organizată, fără a prezenta însă nicio probă legată de obiectul șantajului. Procurorii DIICOT, înainte de a face orice investigație independentă, au emis citații și i-au chemat pe semnatarii articolelor pentru a-i interoga, inclusiv pe senior editorii celor două publicații, Newsweek România și Libertatea (deținută de Ringier Group), acceptând tacit afirmația primarului, neprobată de niciun fel de alte documente în afara articolele de presă (care aveau caracter informativ și erau de interes public), cum că aceștia ar fi autorii, respectiv „autorii morali”, ai unui așa-numit șantaj. Interogarea, pe 20 mai, a coordonatorului editorial al Libertatea, Cătălin Tolontan, și a jurnalistului Mihai Toma, de la aceeași publicație, a fost o oportunitate foto / video pentru o serie de instituții media. Cătălin Tolontan a devenit ținta principală a unei campanii coordonate de discreditare în media, neputând să se apere, deoarece, în timp ce jurnaliștii interogați au fost obligați să semneze acorduri de nedivulgare cu procurorii, alte instituții media au primit acces și au publicat selecții și detalii trunchiate din plângerea penală a primarului Băluță. Încercarea de discreditare a jurnalistului a fost condusă de o publicație (Gândul - aceeași publicație la care au pretins că sunt angajați ca ziariști cei care i-au filat pe ziariștii Alex Costache și Cosmin Savu în 2020) controlată de o persoană care a fost condamnată pentru că a fost intermediarul unei mite de milioane de euro între un om de afaceri privat și un fost ministru). La rândul lor, câțiva jurnaliști Newsweek (cei care au publicat inițial articolul despre primar), au fost interogați pe 21 mai.

Rise Project a descoperit la scurt timp că procurorul care instrumenta dosarul care i-a vizat pe jurnaliști era căsătorit cu avocata unuia dintre subordonații primarului Băluță, aflându-se într-un flagrant conflict de interese.

În total, pe parcursul anului 2021, primarul Băluță a deschis nu mai puțin de 18 dosare împotriva ziarului Libertatea și a jurnaliștilor de aici - 10 plângeri de defăimare, 3 cereri de ordonanță președințială, 3 plângeri de discriminare (depuse la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării), 2 plângeri penale. Dintre acestea, un proces și o cerere de ordonanță președințială au fost inițiate de instituția primarului Sectorului 4, nu de primarul Băluță personal. Până la începutul lui 2023, Libertatea câștigase toate procesele în care instanțele se pronunțaseră, plângerile la CNCD fuseseră respinse (primarul Băluță a contestat în justiție una dintre aceste decizii în 2022), iar dosarele penale fuseseră clasate (soluțiile fiind confirmate definitiv de instanțe).

După cum se vede din cazul extrem al primarului Băluță, o formă de presiune asupra jurnaliștilor sunt simplele procese civile. Acestea pot reprezenta o formă de presiune prin numărul lor mare, care implică costuri ridicate pentru redacția vizată. Atunci când un singur petent deschide procese în serie, probabilitatea de a fi vorba despre un “Strategic lawsuit against public participation / Proces strategic împotriva participării publice (SLAPP)”, adică un proces care are drept scop intimidarea, este foarte de ridicată. Deși, în general, instanțele decid în favoarea jurnaliștilor, nivelul de aplicare al principiilor legale privind libertatea de exprimare, cum ar fi cele generate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, rămâne o provocare.

Astfel, o problemă importantă o ridică acele procese de defăimare în care instanțele de judecată dispun ștergerea unor articole din mediul on-line, deși aceste articole sunt de interes public și au fost redactate cu bună-credință. Chiar și în cazul unor articole (sau postări pe rețelele de socializare), la care nu se poate demonstra un interes public sau buna-credință în publicare, rămâne problema proporționalității sancțiunii de dispunere la ștergere (când alte metode ar putea fi mai eficiente - de ex. publicarea hotărârii judecătorești lângă acele afirmații).

În plus, unii jurnaliști au semnalat faptul că există petenți care deschid procese doar pentru a afla sursele jurnaliștilor. Într-un astfel de caz jurnalistului Gabriel Gachi, de la publicația Reporter de Iași, i s-a cerut, în iunie 2022, de către un judecător “să facă precizări despre sursa informațiilor obţinute pentru editarea articolelor menţionate de către reclamanţi”. Gachi fusese dat în judecată de directorul Spitalului de Neurochirurgie Iași, Lucian Eva, după o serie de articole despre modul în care europarlamentarul Tudor Ciuhodaru ponta prezența în gărzi, ca medic. Totuși, în cele din urmă, în noiembrie 2022, Judecătoria Iași a respins acțiunea civilă împotriva jurnalistului și a publicației Reporter de Iași.

Protecția surselor jurnalistice este și un privilegiu legal, dar și o obligație profesională a jurnaliștilor. Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care, conform Constituției, este parte a dreptului intern românesc, are o cazuistică bogată legată de dreptul jurnaliștilor la protecția surselor. Există și legislație care statuează ca atare acest privilegiu jurnalistic - legea audiovizualului, legea Agerpres, legea SRR-SRTV.

În acest context, reamintim și că DIICOT Brăila a dispus deschiderea unui mediu de stocare a jurnalistului Alin Cristea, în lipsa unui mandat de percheziție informatică, emis abia după câteva ore de la operațiune. În cele din urmă, percheziția informatică s-a făcut la sediul DIICOT Structura Centrală, jurnalistul cerând expres ca această percheziție să nu se facă în Brăila, unde unul dintre procurorii DIICOT făcuse presiuni asupra sa, iar jurnalistul se temea că sursele sale vor fi în pericol. Când jurnalistul a reușit să își recupereze echipamentele de la procurori, telefonul său mobil, unde se aflau discuțiile purtate cu procurorul DIICOT amintit mai sus, nu mai funcționa.

Acest articol este realizat în cadrul proiectului FreeEx Digest, un proiect finanțat de Ambasada Regatului Țărilor de Jos. Opiniile și informațiile transmise în cadrul proiectului nu reprezintă poziția Ambasadei Regatului Țărilor de Jos. Responsabilitatea privind acuratețea informațiilor și deciziile editoriale sunt sub controlul exclusiv al Asociației ActiveWatch.