Lansare Raport: “Starea democrației în 2024 și puțin din 2025”

Coaliția “ONG-uri pentru Cetățean” a lansat Raportul “Starea democrației în 2024 și puțin din 2025”.

Vezi dezbaterea de la lansarea raportului aici.

Autorii Raportului sunt CeRe: Centrul de Resurse pentru participare publică, Centrul pentru Inovare Publică, ActiveWatch, ApTI – Asociația pentru Tehnologie și Internet, Centrul FILIA și Asociația MozaiQ.

Anul 2024, pe care îl numim anul marii dezbinări, a reprezentat o perioadă de cumpănă pentru sistemul democratic românesc, marcată de evenimente fără precedent care au zguduit încrederea cetățenilor în instituțiile democratice și au evidențiat vulnerabilități majore în cadrul legal și instituțional.

Raportul oferă o imagine cuprinzătoare și documentată a principalelor derapaje democratice din anul electoral 2024 și prima parte a anului 2025, incluzând intervențiile legislative controversate în domeniul electoral, degradarea discursului politic și polarizarea societății, presiunile asupra vocilor critice și libertăților fundamentale și vulnerabilități majore în zona digitală.

Capitolele abordate în Raport analizează:

Anul electoral 2024: de la entuziasm la trauma democrației

Abuzuri și marginalizarea vocilor critice

Participare și transparență

Drepturi Digitale

Focus 2024: drepturile femeilor, drepturile comunității LGBTQ+

Sumar:

Anul 2024 a fost un an prost pentru democrație. A debutat în România sub auspiciile unui „super-an electoral”, o raritate în sistemul electoral național unde toate cele patru tipuri de scrutin – locale, europarlamentare, parlamentare și prezidențiale – urmau să se suprapună, eveniment ce are loc o dată la 20 de ani. Entuziasmul inițial, alimentat de speranța unei revigorări democratice și a unei dezbateri publice substanțiale, s-a erodat treptat, culminând cu ceea ce poate fi considerată cea mai mare traumă a democrației din ultimii 30 de ani: anularea alegerilor prezidențiale de către Curtea Constituțională. Acest eveniment șocant a marcat finalul unui an tumultuos, caracterizat prin intervenții legislative controversate, o degradare a discursului politic și o presiune crescândă asupra vocilor critice și a drepturilor fundamentale.

Traiectoria democrației românești în 2024 a fost puternic influențată de manevrele politice asociate calendarului electoral. Guvernul a recurs în mod repetat la ordonanțe de urgență pentru a modifica normele electorale, adesea cu puțin timp înaintea scrutinelor. Deși de fiecare dată a fost invocat „interesul național”, considerăm că interesele politice ale coaliției de guvernare au reprezentat justificarea reală. Această practică a subminat predictibilitatea și stabilitatea cadrului legislativ electoral și a scăzut încrederea cetățenilor în sistemul de guvernare.

Primul moment politic esențial a fost în iunie, cu alegerile locale și europarlamentare. Decizia Guvernului de a devansa alegerile locale și de a le comasa cu cele pentru Parlamentul European, adoptată prin ordonanță de urgență, a stârnit critici vehemente din partea societății civile. Organizațiile neguvernamentale au contestat atât forma – reglementarea prin OUG în materie electorală – cât și fondul, argumentând că măsura limitează drepturile electorale. Argumentele Guvernului privind economiile la buget și creșterea participării la vot s-au dovedit speculative și nefundamentate științific, participarea rămânând similară anilor anteriori. Mai mult, inițiatorii au ignorat obligația legală de a evalua impactul noilor reglementări asupra drepturilor fundamentale.

Criticile de fond au vizat afectarea dreptului la vot și a libertății opțiunii de vot, invocându-se inclusiv decizii anterioare ale Curții Constituționale care semnalau probleme similare legate de comasarea alegerilor. Încercările de a obține un control al constituționalității asupra întregii ordonanțe au eșuat, Curtea Constituțională pronunțându-se punctual doar pe anumite aspecte. Ulterior, Comisia de la Veneția, într-o opinie publicată în martie 2025, a criticat dur folosirea OUG-urilor în materie electorală, subliniind subminarea calității legislative și a principiilor democratice.

Sezonul de toamnă a adus o nouă inovație electorală controversată: intercalarea alegerilor parlamentare între cele două tururi ale alegerilor prezidențiale, stabilită tot prin ordonanță de urgență. Decizia a fost percepută ca fiind dictată de interese politice și negocieri în cadrul coaliției de guvernare. Societatea civilă a avertizat asupra confuziei generate de suprapunerea campaniilor electorale în detrimentul unei alegeri informate și asupra riscului ca Ziua Națională, pe 1 Decembrie (data propusă pentru parlamentare), să fie instrumentalizată electoral. Aceste temeri s-au adeverit, campania pentru parlamentare fiind eclipsată de cea prezidențială, iar complexitatea gestionării perioadelor electorale suprapuse și lipsa de coerență legislativă au fost semnalate de observatori. O problemă majoră a fost lipsa de transparență în finanțarea campaniilor, Autoritatea Electorală Permanentă (AEP) nepublicând date relevante pentru o perioadă semnificativă, ceea ce a permis ca abia târziu să se descopere că un candidat, Călin Georgescu, raportase zero cheltuieli de campanie.

Intervențiile Curții Constituționale au marcat profund peisajul electoral din 2024. CCR a invalidat candidatura Dianei Șoșoacă la președinție, introducând noi criterii de „constituționalitate a candidaturii” bazate pe analiza conduitei și declarațiilor publice, o decizie criticată de societatea civilă ca un derapaj iliberal și o depășire a atribuțiilor Curții. Ulterior, CCR a decis renumărarea tuturor voturilor din primul tur al alegerilor prezidențiale, o hotărâre controversată dată fiind lipsa dovezilor solide de fraudă și suspiciunile că ar viza inversarea rezultatelor pentru locurile doi și trei. Procesul de renumărare, care a durat patru zile, nu a schimbat ierarhia inițială.

Punctul culminant al dramei electorale a fost decizia CCR din 6 decembrie de a anula în întregime alegerile prezidențiale. Această hotărâre a venit în urma declasificării unor informații de la serviciile de informații, prezentate în ședința CSAT din 28 noiembrie, care semnalau atacuri cibernetice și campanii de dezinformare menite să influențeze corectitudinea procesului electoral, cu menționarea unor actori statali și non-statali, inclusiv Federația Rusă. CCR a invocat vicierea procesului electoral prin încălcarea caracterului liber al votului (dezinformare și promovare agresivă online cu eludarea legislației), afectarea egalității de șanse a competitorilor și încălcarea legislației privind finanțarea campaniei de către un candidat. Decizia CCR, deși aparent bazată pe rapoarte declasificate, a fost criticată ulterior de Comisia de la Veneția pentru că s-ar fi fundamentat exclusiv pe informații clasificate și pentru lipsa audierii candidatului acuzat. Anularea alegerilor a aruncat România într-o nouă rundă de alegeri prezidențiale în primăvara anului 2025, precedată, previzibil, de o nouă ordonanță de urgență pentru organizarea acestora, adoptată cu aceeași lipsă de transparență și consultare.

Campaniile electorale din 2024, reflectate în mass-media, s-au caracterizat printr-o atmosferă electorală slab conturată, dominată de dispute politice sterile, cu excepția perioadei post-primul tur al alegerilor prezidențiale. Afișajul electoral restricționat în campanie, dar liber în rest, și dispariția evenimentelor publice directe au accentuat distanța dintre politicieni și electorat. Presa tradițională a continuat declinul în vizibilitate și încredere, afectată de finanțarea masivă din partea partidelor politice, în timp ce social media și influencerii au câștigat teren. Anularea alegerilor a intensificat polarizarea, iar dezbaterea publică a fost adesea deturnată de teorii conspiraționiste. Contextul internațional, inclusiv alegerile din SUA și victoria lui Trump, a oferit un impuls „suveraniștilor” români.

Pe lângă tumultul electoral, anul 2024 a adus în prim-plan și o serie de abuzuri și tentative de marginalizare a vocilor critice. Libertatea de exprimare și siguranța jurnaliștilor au fost puse sub presiune prin intervenții ale poliției pentru postări pe rețelele sociale și prin acțiuni ale procurorilor, precum filajul jurnaliștilor de investigație sau solicitările de a preda documente confidențiale. Jurnaliștii s-au confruntat cu amenințări și încercări de discreditare, mai ales în contextul ascensiunii extremei drepte. Dreptul la adunare publică a rămas reglementat de o lege învechită, iar cazuri punctuale au demonstrat cum autoritățile locale pot restricționa nejustificat acest drept. Procesele strategice împotriva participării publice (SLAPP) au continuat să fie folosite ca instrumente de intimidare împotriva jurnaliștilor și activiștilor, în special în litigii de mediu. Transpunerea Directivei europene anti-SLAPP este în curs, dar proiectul de lege actual nu acoperă toate formele de SLAPP, precum cele din contencios administrativ sau penal. Retorica anti-Soros, anti-progresistă și anti-globalistă, amplificată de ideologia MAGA și preluată de politicieni și media, a vizat jurnaliști, activiști și ONG-uri, contribuind la radicalizarea discursului public și la o creștere a amenințărilor și agresiunilor.

Transparența decizională a continuat să fie o problemă majoră. Abuzul de ordonanțe de urgență a persistat, Guvernul devenind principala instituție de legiferare, ocolind Parlamentul. Legiferarea „la urgență” a devenit regula, nu excepția, iar modificările aduse legii transparenței încă din 2022, sub pretextul războiului din Ucraina, și rămase în vigoare, au permis autorităților să eludeze procedurile standard de consultare publică. Ineficiența Parlamentului, cu un număr uriaș de propuneri legislative blocate, a contribuit la această situație.

În domeniul drepturilor digitale, evenimentele din jurul alegerilor prezidențiale au scos în evidență importanța critică a Regulamentului UE privind serviciile digitale (DSA) și vulnerabilitățile legate de manipularea pe marile platforme online. Campania electorală a candidatului Călin Georgescu, caracterizată printr-o creștere exponențială a vizibilității pe TikTok cu costuri declarate zero, a ridicat semne de întrebare privind utilizarea de conturi false, promovare coordonată de conținut nemarcat și exploatarea algoritmilor. Decizia CCR de anulare a alegerilor a menționat explicit manipularea tehnologiilor digitale și inegalitatea creată între candidați. Pregătirea pentru noile alegeri din 2025 a fost marcată de aceleași carențe în aplicarea DSA și de măsuri legislative pripite care au generat noi îngrijorări privind libertatea de exprimare.

Drepturile femeilor și egalitatea de gen, deși vizibile în discursul public, au fost adesea instrumentalizate politic. Reprezentarea politică a femeilor a rămas extrem de scăzută, iar campaniile electorale au fost marcate de discursuri sexiste și misogine. Accesul la sănătate reproductivă, inclusiv la avort, a continuat să fie îngreunat, pe fondul creșterii influenței mișcărilor anti-gen.

Comunitatea LGBTQ+ s-a confruntat cu o intensificare a retoricii homofobe și transfobe în campaniile electorale și cu o stagnare legislativă privind recunoașterea drepturilor, în ciuda unor decizii CEDO și CJUE favorabile.

În acest context mai degrabă pesimist, raportul propune și o „doză de optimism”, menționând acțiuni civice sau procese de politici publice cu impact pozitiv. Se remarcă o creștere a participării cetățenilor în procesele de luare a deciziilor publice, evidențiată de inițiativele premiate la Gala Premiilor Participării Publice, eveniment organizat de CeRe. Implementarea unor reforme asumate prin PNRR, precum Strategia națională privind datele deschise și Strategia pentru o Guvernare Deschisă, ar putea aduce schimbări pozitive în materie de transparență. De asemenea, succesul societății civile în auto-organizarea alegerilor pentru desemnarea reprezentanților săi în Consiliul Economic și Social, recunoscut de guverne succesive, și adoptarea Ghidului privind evaluarea impactului reglementărilor asupra drepturilor omului reprezintă pași importanți.

Anul 2024 a fost unul de cumpănă pentru democrația românească. Între șocul anulării unor alegeri prezidențiale, persistența practicilor guvernamentale netransparente, erodarea libertăților fundamentale și ascensiunea discursurilor extremiste, semnalele de alarmă sunt multiple și puternice.

În mai 2025, la alegerile prezidențiale reluate, am câștigat un respiro. Vor fi aproximativ trei ani și jumătate până la următoarea rundă de alegeri, cele parlamentare din 2028. Vom evita căderea în autoritarism doar dacă vom ști să folosim acest interval pentru a repara marea dezbinare din societate. Capacitatea instituțiilor de a se reforma, reziliența societății civile și vigilența cetățenilor vor fi cruciale pentru a naviga provocările viitoare și pentru a asigura că democrația românească nu doar supraviețuiește, ci se și consolidează pe principii de transparență, solidaritate, participare și respect neclintit pentru drepturile omului.

Raportul “Starea Democrației în 2024” este disponibil AICI

Coaliția “ONG-uri pentru Cetățean” este susținută de Network of European Foundations, prin programul Civitates

Conținutul publicației “Starea democrației în 2024 și puțin din 2025” este responsabilitatea exclusivă a autorilor și nu reflectă neapărat punctele de vedere ale Network of European Foundations.