Știre, 26 Iun 2023
Share:
Mâine, 27 iunie, se dezbate în Parlament, la Comisia juridică din Senat, o propunere de modificare a Legii privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale. Proiectul de lege este asumat de un grup de parlamentari PSD și preia - nu în integralitate - un proiect al Autorității Electorale Permanente, care rămăsese blocat în sertarele Guvernului de la finalul anului trecut. Proiectul aduce o serie de îmbunătățiri în câteva privințe, dar, în ansamblu, rămâne profund deficitar în ceea ce privește probleme esențiale, după cum au arătat Centrul pentru Inovare publică și Expert Forum.
Astfel, proiectul nu rezolvă lipsa de transparență a modului în care partidele politice investesc bani în mass-media și păstrează un nivel ridicat al subvențiilor pe care le pot primi partidele de la bugetul de stat. Mâine vom publica un rezumat al propunerilor de îmbunătățire a legii formulate de Centrul pentru Inovare publică și Expert Forum, dar și o sinteză a problemelor pe care le ridică finanțarea presei de către partidele politice, inclusiv propunerile ActiveWatch.
I-am întrebat pe câțiva dintre jurnaliștii care au urmărit în ultimii ani subiectul finanțării presei de către partidele politice ce cred despre acest mecanism și cum consideră că le afectează munca sau relația cu publicul consumator de media. Răspunsurile lor ridică semnale de alarmă grave legat de modul în care banii partidelor distorsionează agenda media, piața media și accesul publicului la informații de interes public. Dar jurnaliștii propun și soluții concrete, deși uneori afirmă că nu mai au speranțe că sistemul poate fi reformat. În același timp, răspunsurile lor ne dau, încă o dată, certitudinea că jurnalismul independent, în interes public, va rezista, în ciuda practicilor neloiale în subvenționarea presei de către partide, și va continua să facă lumină în cheltuirea banilor publici.
Dan Tapalagă, jurnalist G4Media:
Principiul finanțării partidelor de la bugetul de stat este corect, dar el a fost distorsionat prin direcționarea subvențiilor către presă cu scopul de a-i cumpăra tăcerea.
Cristian Andrei, reporter:
Mecanismul de finanțare a presei din bugetele partidelor politice este lipsit de transparență, în special când ne referim la marile partide – PSD și PNL. Un sistem caracterizat prin secretomanie, toxic, în care banii circulă fără să știm destinatarii, adică numele site-urilor.
Investitori secreți, președinții partidelor, au un singur interes: un control cât mai mare al informației. Și dacă s-ar putea, să nu ofere niciodată explicații despre cui au dat banii sau pentru ce. Problema majoră este că am ajuns în situația în care câinele de pază al democrației este hrănit direct de la vistieria de partid. În secret.
Relația a dus la cenzură sau autocenzură, mai direct, la întoarcerea capului de la subiectele care deranjează. Constatăm o alterare puternică a ideii de informare corectă pentru că o parte a presei scrie articole la comandă. Este un regres evident față de principiile enunțate în 2015, când s-a votat noua lege privind finanțarea partidelor.
Există o concurență neloială între site-urile care încasează pe ascuns bani de la partide și cele care nu au achiesat la acest sistem. Cred că este rolul nostru să scoatem la lumină această încrengătură, să știm cine scrie pentru bani și cine scrie pentru public.
Codruța Simina, jurnalistă Misreport:
Mi se pare greșit atât moral cât și principial să folosim orice sume din bani publici spre orice tip de folos obținut de un partid politic. Nu este un mecanism de finanțare a presei, ci unul de cenzură și mituire.
Ovidiu Vanghele, jurnalist Centrul de Investigații Media:
Îl consider absolutamente distructiv. Pentru că practic apare o formă nouă de finanțare a presei care este complet ocultă. Ajungi prin acest mecanism să eviți sistemul normal de funcționare a presei: presa vinde informație și este plătită pe baza audiențelor, din reclamă. Când tu ajungi să ai acest mecanism de finanțare, practic nici nu mai contează audiențele. Cel mai bun exemplu este cazul Iulia Marin și boicotul față de RTV. În mod normal dacă tu boicotezi și spui "nu mai dați reclamă acolo", ei ar trebui să resimtă consecințele. Numai că lor puțin le pasă pentru că mecanismul lor de finanțare nu mai este cel normal. Asta e drama.
Mihai Voinea, jurnalist Recorder:
Cred că lucrul pe care nu trebuie să obosim să îl spunem este că această relație financiară nocivă dintre presă și partide este o amenințare pentru democrație. Când spun asta îmi dau seama că sună ca un clișeu, dar tocmai acesta este lucrul foarte grav, că o asemenea afirmație a ajuns un clișeu și aproape nimeni nu o mai bagă în seamă. Însă este un lucru foarte foarte grav, pentru că libertatea și democrația se pierd în pași mărunți, nu se pierd peste noapte și trebuie să fim conștienți de gravitatea acestei situații și de gravitatea acestei relații foarte nocive dintre presă și partide. Este de datoria fiecăruia să încercăm să schimbăm ceva la asta pentru că oricât ar suna de exagerat chiar este vorba despre libertatea noastră. O societate nu poate fi liberă fără o presă liberă.
Victor Ilie, reporter:
E coruptibil și netransparent. Este o super-birocrație a banilor publici care înainte i se cuveneau doar TVR-ului, dar acum se cuvin oricui are un site și vrea să ia niște bani de la partid, să facă nițică propagandă. Am găsit, pentru un material pe care l-am publicat la Recorder anul trecut, o firmă în care Partidul Social Democrat aduna toți banii pe care îi avea pentru presă și de acolo nu știa nimeni cum plecau mai departe, până nu am arătat noi. Practic această firma avea încasări exclusiv de la PSD. Firma nu avea o activitate, cum se lăuda ea, de producție publicitară, de publicitate. Era o firmă de apartament cu doi angajați. Iar toți banii care veneau de la PSD plecau mai departe către presa din toata țara, cei mai mulți către televiziunile centrale. Și nu știa nimeni de banii ăștia. Președintele partidului, când l-am întrebat de transparență, spunea ca el trebuie să vorbească cu avocații ca să poată descretiza banii ăștia, că sunt contracte comerciale iar contractele comerciale sunt peste contractul cu publicul.
Cristian Delcea, jurnalist Recorder:
Am petrecut atât de mult timp în jurul subiectului încât constat că s-a mai erodat furia față de acest uriaș afront adus societății românești. Am ajuns să așezăm fenomenul într-un dosar tocit: "Bani politici pentru presă". Mi se reaprind instinctele și îmi dau seama de adevărata gravitate de fiecare dată când îi povestesc despre această practică vreunui jurnalist străin, iar reacția este invariabil aceeași: "Is this legal? [Este asta legal?]". Cu întrebarea asta aș rămâne în minte: cum am ajuns să considerăm normal și legal să fim manipulați de politicieni pe banii noștri?
Dan Tapalagă, jurnalist G4Media:
A cumpăra presă, conținut editorial, în afara campaniilor electorale înseamnă a minți publicul, fie prin omisiune, fie prin manipularea adevărului pe care presa ar trebui să-l expună. A cumpăra presă din bani publici înseamnă a minți publicul pe banii lui. Adică publicul plătește taxe și impozite ca să fie mințit pe banii lui? A cumpăra presă înseamnă a slăbi grav o instituție esențială pentru sănătatea democratică a unei țări.
Cristian Andrei, reporter:
Pentru a măsura un impact real ar trebui să avem acces la informație. Un articol marcat cu semnul P sau susținut de X/Y partid ar mai avea același succes? Publicul a început să perceapă în ultimii ani, după dezvăluirile din presă, că relația între banii partidelor și o parte a presei nu este corectă.
În același timp, putem observa că subiectul banilor de la partide către presă nu a fost deloc dezbătut sau într-o măsură foarte redusă de principalele posturi de știri. Nu există o dezbatere reală, o presiune asupra politicienilor să schimbe sistemul.
Cetățeanul are dreptul să știe când citește un articol scris după norme jurnalistice și când are în față un articol parte a unui contract cu un partid. Este esențial să fie informat corect.
În anul electoral 2024, informația plătită poate distorsiona votul. Vom asista astfel la un interes ridicat din partea partidelor pentru a-și promova mesajele plătite.
Codruța Simina, jurnalistă Misreport:
Practic cetățenii sunt mințiți pe banii lor, ceea ce, trebuie să admitem, e o performanță.
Ovidiu Vanghele, jurnalist Centrul de Investigații Media:
Este distructiv, catastrofal. Nu mai înțelege nimeni nimic. Publicul nu mai poate înțelege ceva când tot ce i se transmite este filtrat de niște interese care nu au nicio legatura cu interesul public, ci cu interese private sau de grup politic. Care sunt, la rândul lor, tot interese private în raport cu interesul public, sunt tot în contradicție cu acesta, chiar dacă sunt în interesul unui partid.
În acest moment ei folosesc banii mei ca să mă mintă pe mine. Eu îți distug creierii folosindu-mă de banii tăi, de resursele tale. Cum să primești 80.000 de euro ca să difuzezi conferința de presă a candidatului Viorica Dăncilă din turul 2 la prezidențiale? Când tu ești televiziune de știri? Ce e mai de interes public decât asta? Cum să stipendiezi asta? Cum să ajungi să ți se pară normal, logic și rațional să plătească un partid bani pentru așa ceva? Aștia sunt bani plătiți pentru altceva.
Mihai Voinea, jurnalist Recorder:
Publicul este bulversat, este confuz. Pentru că, atunci când televiziunile iau bani de la partide, unele dintre ele dezinfomează, altele pur și simplu ocolesc știri, altele creează o perdea de fum care amestecă frânturi de adevăr cu informații false. În felul ăsta o parte considerabilă din electorat nu mai înțelege nimic din deciziile politicienilor, pentru că fie nu le află, fie îi sunt prezentate distorsionat. Și dacă nu înțelege mare lucru din aceste decizii, nu poate nici să le conteste.
Victor Ilie, reporter:
Oamenii sunt practic spălați pe creier cu proprii bani. Nu mai au grijă de interesele lor personale, care sunt de cele mai multe ori foarte pragmatice: valoarea facturilor, asfaltul de pe strada din fața casei, dacă au sau nu canalizare. Deci practic în asta investesc partidele bani, în spălare pe creier.
Dacă te uiți în contabilitatea unei televiziuni cum e RTV, de exemplu, observi ca ea nu ar supraviețui într-o piață liberă, în care ai reporterii în redacție, dar ai și un departament comercial care aleargă de colo colo să facă rost de contracte de publicitate ca să susțină ce fac reporterii. Nu, la RTV ai sub 10 la suta contracte comerciale de la marile companii care investesc în publicitate. În rest sunt bani politici, fie că sunt direct de la partide, fie că sunt din vechile mecanisme în care un contractor ia de la o instituție condusă de un partid politic și dă mai departe televiziunii partea. De exemplu, la RTV poți să vezi niște contracte spectaculoase de la companii care construiesc autostrăzi, companii care, în general, nu au de ce să își facă publicitate la televizor. Am făcut această estimare aproximativă cum că la RTV nu ar fi nici 10 la sută bani din publicitate comercială. Am putut să fac acest calcul pentru că la RTV am avut acces la documente din contabilitatea unei pânze de companii. Pentru că RTV nu înseamnă doar societatea comercială care a fost licențiată de CNA. RTV înseamnă un grup de firme pe numele unor angajați sau oameni de încredere ai patronatului, în cazul de față Sebastian Ghiță. După cum Antena 3 nu înseamnă doar Intact Media Grup sau Antena 3 SA, ci un grup de societăți comerciale controlate de fiicele lui Dan Voiculescu - firme de cercetare sociologică, companii de publicitate. Or, nu poți să îți dai seama de totalul banilor politici decât dacă ai acces la contabilitatea mai multor firme dintr-un grup de acest fel. Pentru că în momentul în care tu calculezi procente din cifra de afaceri trebuie să te gândești că firmele rulează mulți bani publici între ele. Degeaba te uiți la firma care are licență, pentru ca ea îndeplinește doar o formalitate birocratică, cea de a deține o licență.
Cristian Delcea, jurnalist Recorder:
Manipularea are două tăișuri. Pentru majoritatea publicului, târguiala dintre partide și presă aduce somnolența civică. Câți români știu astăzi că în urmă cu câteva luni ministrul Justiției a anunțat public o sentință care nu fusese încă dată de judecători? (Apropo, sentința pe care a anunțat-o, avant la lettre, ministrul era cea pe care au dat-o și judecătorii: individul în cauză a fost achitat post mortem). Suspiciunea de a avea acces la un dosar pe rol ar fi spulberat din funcție orice ministru dintr-o democrație cât de cât funcțională. Presa mainstream din România s-a făcut că nu vede acest subiect, a fost liniște, lumea n-a știut că un ministru a dezvăluit o sentință, lui Cătălin Predoiu nu i-a fugit pământul de sub picioare, iar azi e ministru de Interne.
Al doilea tăiș este în tabăra oamenilor care percep manipularea și se îndepărtează în mod conștient de mijloacele de informare convenționale. Un studiu al companiei de cercetare YouGov în colaborare cu Institutul Reuters arată că 69% dintre românii cu acces la internet evită în mod intenționat știrile. Am vorbit astăzi cu un tânăr care a sesizat schimbarea de atitudine a unui post de știri față de un primar de sector, din motive care țin de prosperitatea respectivului trust media. Tânărul a scos postul de pe lista publicațiilor în care are încredere. L-am întrebat de unde se mai informează și a răspuns "de pe Instagram".
Dan Tapalagă, jurnalist G4Media:
Milioanele de euro pompate de marile partide în presă au distorsionat grav atât piața, cât și comportamentul jurnaliștilor, care practică pe scară largă autocenzura. Salariile jurnaliștilor au crescut artificial, pentru ca jurnaliștii să NU își facă meseria, NU pentru a fi mai performanți.
Cristian Andrei, reporter:
Am avut șansa să lucrez în redacții unde nu am avut vreo presiune din partea patronatului în privința alegerii subiectelor. Europa Liberă și Libertatea sunt redacții în care se poate aborda deschis orice subiect.
Mi-e teamă însă că nu există aceeași libertate în toate redacțiile. Observ, din munca pe teren, cum reporterii se autocenzurează când descoperă anumite subiecte sau trebuie să relateze despre ele și intervine justificarea "redacția nu este interesată".
În relația strict personală, politicienii au devenit mai reticenți din momentul în care au fost întrebați despre banii plătiți către mass-media și s-a putut observa o anumită ostilitate din cauza subiectului.
Codruța Simina, jurnalistă Misreport:
Cred că întotdeauna un sistem politic care lasă să se înțeleagă că plătește netransparent presa face, implicit, un mare rău presei, și îl face pe termen lung. Resimt acest râu de fiecare dată când ies pe teren și mi se spune fie că sunt parte din presa mincinoasă - propaganda AUR - fie presa plătită. Publicul își pierde încrederea în sursa de informare, și asta e o pierdere dificil de recuperat și pe termen lung, cum spuneam.
Ovidiu Vanghele, jurnalist Centrul de Investigații Media:
Presa alternativă este dependentă de presa mainstream, pentru că noi publicăm, dar avem nevoie ca ceea ce noi publicăm să fie preluat. Pentru că nu avem acces la același public larg ca presa mainstream. Și în momentul în care presa mainstream este îngropată în bani abjecți, ea nu își mai îndeplinește această funcție de informare. Se închide ușa accesului produselor noastre la publicul larg. Vezi, de exemplu, subiectul plagiatelor.
Mihai Voinea, jurnalist Recorder:
Ne afectează pe toți cei care încercăm să ne facem meseria, să respectăm niște principii elementare ale jurnalismului: nu te poți numi jurnalist liber dacă accepți ca salariul tău să fie plătit din banii celor pe care trebuie să îi critici, să le sancționezi deciziile.
Un alt mod în care ne afectează este că atunci când noi, la Recorder, producem o investigație, impactul ei este mai redus. Pentru că rolul reporterilor de televiziune și al reporterilor de știri e foarte important: e acela de a pune presiune pe decidenți pe anumite teme. Acum câtiva ani, dacă publicam o investigație, poate că reporterii întrebau politicienii despre acel subiect și le cereau opinii. Acum nimeni nu mai întreabă pentru că nu prea mai e voie. Și cum să fie voie dacă banii cu care sunt plătite salariile reporterilor vin de la partid? Poți să publici o investigație, să pui în spațiul public informații foarte grave, care stârnesc furia multor oameni, dar pentru care politicienii nu mai dau explicații pentru că nimeni nu îi mai întreabă.
Victor Ilie, reporter:
Da, mă afectează. O să dau un exemplu de o problemă care este veche și care acum, cu banii partidelor, se parafează. Publici o investigație despre un om politic și Antena 3 sau RTV nu o preia, pentru că nu o găsește ca fiind de interes public. Dar dacă dai o investigație despre concurența lor, despre cei cu care ei sunt în lupte politice, atunci ei o preiau: "Ce tare a dat Rise Project. Ce tare a dat Recorder!". Dar mai este acesta jurnalism în interes public? Nu, nu mai este niciun interes public, e un interes de business, un interes politic, ideologic”.
Cristian Delcea, jurnalist Recorder:
“Afectează piața media în general pentru că formează generații de jurnaliști cu simțuri adormite. Nu li se cere performanță, cu atât mai puțin verticalitate. Mulți dintre oamenii care se formează acum în aceste redacții "cumpărate" vor vicia pe termen lung întreaga breaslă. Pe termen scurt, avem de-a face cu o imensă infuzie de capital care destabilizează ierarhia veniturilor din presă. Jurnaliști seniori, altfel combativi și dedicați meseriei, pot fi ușor atrași în aceste sanatorii de presă, unde nu li se cere decât să tacă pentru a încasa la final de lună sume importante de bani, în totală disonanță cu valoarea muncii lor”.
Dan Tapalagă, jurnalist G4Media:
Banii din subvenție ar trebui utilizați de către partidele politice strict pentru funcționarea lor (chirii, sedii, angajați, utilități etc, clar definite în lege). Interdicție totală pentru cheltuieli cu propaganda din bani publici în afara campaniilor electorale.
Cristian Andrei, reporter:
Ca reporter politic am în vedere câteva soluții care s-ar putea realiza rapid și ar îmbunătăți climatul. Poate nu sunt pașii finali, dar ar fi, cu siguranță, pași înainte. Pe toate le-am prezentat în materiale publicate.
Partidele să prezinte lunar sumele plătite site-urilor cu care au contracte direct sau indirect, numele site-urilor, tipul articolelor și pentru ce s-a făcut plata. Măsura ar trebui să fie obligatorie chiar dacă plata se face printr-un intermediar, doi sau zece. Este important să aflăm destinatarul final al banilor publici.
Toate articolele parte a unui contract cu un site să fie marcate în mod distinct cu semnul P, de la publicitate, sau articol susținut de partidul X/Y. Încălcarea legii și nemarcarea articolelor să fie sancționată de Autoritatea Electorală Permanentă, cea care controlează finanțele partidelor.
Suma alocată pentru promovarea în presă trebuie să scadă. PSD și PNL au folosit aproape 100 de milioane de lei în 2022, bani publici, pentru promovarea în presă și propagandă politică.
Autoritatea Electorală Permanentă trebuie să verifice în mod distinct contractele cu mass-media pentru a verifica dacă există o relație de cauzalitate între temele abordate și contractele încheiate.
CNA ar trebui să oblige posturile TV să precizeze dacă analiștii politici /sociologii invitați în direct sau înregistrat au în derulare contracte cu vreun partid prin intermediul site-urilor pe care le conduc.
Pe aceste îmbunătățiri care ar putea fi aduse, partidele trebuie să respecte legea 544/2001. Procesele câștigate de jurnaliști demonstrează că legea accesului la informații de interes public este des încălcată de liderii partidelor.
Codruța Simina, jurnalistă Misreport:
Soluția cea mai bună ar fi ca partidele să nu mai primească bani publici. Dacă chiar e necesar, să justifice public cheltuirea lor până la ultimul bănuț, obligați de lege.
Ovidiu Vanghele, jurnalist Centrul de Investigații Media:
Soluția este să dispară posibilitatea folosirii acestui mecanism. Care este absolut ticălos și distructiv. Oamenii au impresia că sunt în fața unui act jurnalistic, care este făcut în interes public. Dar acum presa nu mai este făcută în interes public. Iar lucrul ăsta nu se știe, nu e cunoscut nu e asumat: "Noi acum lucrăm pentru PNL, lucrăm pentru Bode"... Oamenii află pe la colțul gardului că Bode a plagiat, că Ciucă însuși a plagiat și încearcă să își acopere plagiatul. Oamenii dacă nu aud la televizor nu cred. Deci această presă ajunge să răstoarne realitatea, să o altereze cu totul, să devină fals ceea ce este adevărat.
Mihai Voinea, jurnalist Recorder:
Eu nu știu dacă mai există vreo țară din lumea civilizată în care partidele să dea bani către presă în afara campaniei electorale. Și în România vorbim de sume foarte mari, plătite în mod constant. Cred că această practică ar trebui pur și simplu interzisă: partidele să nu mai aibă voie să dea bani către televiziuni, site-uri, ziare sau orice organizație de presă, cu excepția perioadelor de campanie electorală.
La Recorder am abordat acest subiect și din reacțiile pe care le-am avut pe acest subiect ne-a fost foarte clar că societatea e revoltată și nu e de acord cu această practică. Într-un interviu pe care Marcel Ciolacu l-a acordat pentru Recorder pe acest subiect, a fost nevoit să admită că partidele politice încasează sume prea mari de bani din subvențiile venit de la bugetul statului și chiar a promis – fără să se țină de cuvânt – că va lansa o dezbatere în acest sens. Dacă ne uităm pe felul în care partidele folosesc banii din subvenție, o să vedem că o parte mare se duce către presă, iar o altă parte consistentă rămâne necheltuită. Practic, sensul acestor subvenții, care au fost gândite pentru a ajuta partidele să funcționeze ca organizații, să își plătească utilitățile și alte cheltuieli de bază, a fost complet schimbat. Și cred că ar trebui să ne gândim dacă aceste subvenții mai au rost, odată ce ele au acum un cu totul alt scop decât cel pentru care au fost gândite.
Victor Ilie, reporter:
Distrus tot și refăcut din nou. Nu cred că există nicio soluție. Acum câțiva ani eram mai optimist, dar acum sunt demoralizat, nu mai cred că există nicio soluție. Am crezut că dacă dăm bani publici partidelor putem astfel să îi facem mai transparenți și să vedem toți ce se întâmplă cu ei. Dar nu interesează pe nimeni că a luat Antena 3 un milion de euro de la PSD, că a luat RTV 2 milioane de la PNL și PSD. Asta mi se pare că e părerea generală a oamenilor care nu fac nicio diferență între mine și Ciutacu și așa mai departe. Ba chiar ei sunt mult mai tari, pentru ca îi vezi în fiecare seară la televizor și pare că se luptă pentru interesul public, nu pentru interesul patronului sau al politicianului care a făcut plata. Cum a spus Victor Ciutacu când l-am întrebat dacă nu crede ca publicul e interesat să afle câți bani au băgat partidele în RTV și mi-a răspuns: "Poate pe publicul dvs.!". Or, despre asta e vorba. Bulele nu există doar pe internet, au fost dintotdeauna iar personaje ca Victor Ciutacu sau politicieni ca Marcel Ciolacu îi țin pe oameni într-o "hazna" a ideilor.
Cristian Delcea, jurnalist Recorder:
Modificarea Legii privind finanțarea partidelor politice. Articolul 25: "Veniturile care provin din subvenții de la bugetul de stat pot avea următoarele destinații". Eliminarea literei C: "cheltuieli pentru presă şi propagandă".
Proiectul FreeEx Digest este finanțat de Ambasada Regatului Țărilor de Jos. Opiniile și informațiile transmise în cadrul proiectului nu reprezintă poziția Ambasadei Regatului Țărilor de Jos. Responsabilitatea privind acuratețea informațiilor și deciziile editoriale sunt sub controlul exclusiv al Asociației ActiveWatch.
Share această pagină:
