Cartonas rosu pentru ministrul Sebastian Lazaroiu

[caption id="attachment_1752" align="alignnone" width="300" caption="captură de imagine: Mediafax.ro"][/caption]

Mediafax a publicat ieri o știre despre o declarație dată presei la Deva de către Ministrul Muncii, Sebastian Lăzăroiu.  Ministrul făcea vorbire de o anchetă a Ministerului care descoperise nereguli în acordarea certificatelor de handicap de către Asociația de Psihiatrie Arizona.  Știrea poate fi citită aici. Materialul a fost preluat de mai multe medii, cu exact același conținut.

Ne-a ajutat să facem o analiză asupra acestui articol unul dintre experții Departamentului Antidiscriminare, psihologul Mugur Ciumăgeanu:

Fault nr. 1. – de cartonaș roșu (la ministru)

Ministrul Muncii cred că încurcă spețele cînd acuză o persoană care în cel mai bun caz (dacă se va dovedi) a forțat porțile justiției – pe baza unor certificate obținute de la o comisie de expertiză – cu traficul de influență în justiție. Este adevărat că traficul de influență sună mult mai sexi ca subiect de presă, dar de data asta posibilii incriminați nu sînt judecătorii care au întors decizia (să-i credităm, totuși, cu prezumția de nevinovăție), ci membrii asociației și comisia de experitiză, care au produs o expertiză care nu corespunde realității.

Fault nr. 2 – de cartonaș galben (la jurnalist)

“Președintele asociaței a obținut dreptul de reprezentare a intereselor persoanelor cu handicap, desi ea însăși e o persoană care suferă de o afecțiune psihiatrică” – cel mai probabil, textul face referire la statutul de reprezentant personal prevăzut în normele de aplicare a legii sănătății mintale. Nu există nici un paragraf al respectivelor norme care să condiționeze statutul de reprezentant personal de vreun certificat de sănătate mintală.

Fault nr. 3 – de cartonaș roșu (la jurnalist)

Ulterior, în același paragraf, autorul afirmă prezumțios că un diagnostic psihiatric sever poate afecta discernămîntul și, prin urmare, asupra președintelui asociației planează fără dovezi ideea de discernămînt abolit, întărindu-se astfel ideea stereotipă de “nebun periculos”.  Discernământul este un concept juridic însă, existența în sine a unui diagnostic psihiatric nefiind o bază suficientă pentru a considera că o persoană nu are discernământ.

Fault nr. 4 – de cartonaș roșu (la jurnalist & sursele ministeriale)

Indiferent de gravitatea cazului adus în discuția publică, menționarea diagnosticului psihiatric al d-nei Cotoraci de către Comisia ministerială de anchetă este o gravă încălcare a confidențialității.  Dintr-o perspectivă jurnalistică, a menționa diagnosticul acestei persoane este o încălcare a drepturilor ei la imagine. În cazul în care președinta asociației și-a adus ea insăși în discuție diagnosticul, se va menționa în articol acest lucru.

Fault nr. 5 – de cartonaș galben (la jurnalist)

Revenind la discuția avută în faultul nr. 3, jurnalistul Mediafax continuă să lege abolirea capacității de discernămînt de problema dizabilității (sau a handicapului, ca să cităm sursa). O problemă care poate crea confuzii în rîndul publicului larg este că sînt menționate două tipuri de dizabilitate (mentală și psihică), fără explicații ulterioare, sugerîndu-se că cel puțin la una dintre ele este “abolită parțial sau total capacitatea de a discerne și de a se proteja singure”. Acest ultimă frază necesită, ca să rămînem în spiritul relatării, o abolire parțială sau totală. Handicapul mental și cel psihic (pentru a rămîne la terminologia oficială) sînt două lucruri diferite. Handicapul mental, numai în formele sale severe, este considerat ca necesitînd o instanță tutelară. Diagnosticele psihiatrice, pe de altă parte, au foarte rar o severitate atît de marcată încît să fie nevoie de o recunoaștere oficială a lipsei de discernămînt, prin instituția curatelei/tutelei.