Libertatea întrunirilor – Mitingurile, demonstrațiile, procesiunile sau orice alte întruniri sunt libere și se pot organiza și desfășura numai în mod pașnic, fără nici un fel de arme.

Constituția României, Articolul 39

15 organizații, parte din Grupul „ONG-uri pentru cetăţean”, au început demersurile pentru îmbunătățirea legislației privind adunările publice. Propunerea de modificare a legii, pe care o lansăm astăzi în dezbatere, pleacă de la principiul că statul trebuie să asigure exercitarea dreptului constituțional la adunare publică și nu să îl restricționeze, așa cum se întâmplă pe baza legii aflate în vigoare. Statul trebuie să accepte protestul ca formă legitimă de manifestare, ca instrument democratic pe care cetățenii îl au la dispoziție ori de câte ori consideră necesar. Statul trebuie să accepte că protestul trebuie să fie permis „în văzul și auzul” audienței vizate și nu după un paravan de bariere administrative și tehnice. 

Încă din luna ianuarie, organizațiile semnatare au invitat toate partidele politice la discuții pe această temă. Astfel, au avut loc întâlniri de lucru, în care s-au discutat principiile pe care le propunem pentru modificarea Legii nr. 60/1991, cu reprezentanți ai PNL, UDMR, PSD, Pro România și USR. Ulterior, au avut loc discuții aplicate pe textul propunerii de modificare cu parlamentarii care au dorit să se implice în acest demers, din partea PNL (Adriana Săftoiu, Mara Calista și Florica Cherecheș), PSD (Petre Florin Manole) și USR (Silvia Dinică).

Rezultatul acestor discuții este un proiect care amendează Legea adunărilor publice în sensul celor detaliate mai jos. În perioada următoare, proiectul va fi asumat de parlamentari din mai multe partide, și va intra în dezbatere. Invităm toate organizațiile, grupurile și cetățenii interesați să participe activ la discuțiile pe această temă, și să contribuie la îmbunătățirea proiectului de lege.

5 principii pentru a îmbunătăți legea adunărilor publice

În România, dreptul la adunare publică este reglementat de o lege făcută imediat după mineriadele din 1991. Va împlini în curând venerabila vârstă de 30 de ani și are cel puțin patru probleme structurale fundamentale:

  • Este scrisă pentru a împiedica adunările publice, în numele ordinii publice, și nu pentru a pune în aplicare un drept consfințit în Constituție.
  • Nu ține cont de faptul că astăzi, cetățenii se pot auto-organiza, descentralizat, folosind noile tehnologii, și nu mai există întotdeauna un organizator cunoscut.
  • Oferă o putere aproape discreționară autorității publice locale să aprobe sau nu orice adunare publică. Există primării care folosesc această putere în mod constant.
  • Permite prea ușor folosirea forței pentru a opri o adunare publică.

În general, Legea adunărilor publice se aplică fără probleme în cazul acelor evenimente fără potențial de controversă, dar poate fi abuzată în cazul acelor adunări cu caracter de protest, îndreptate împotriva puterii. Tocmai din acest motiv legea nu reușește să pună în practică dreptul fundamental prevăzut în Constituție.

Propunerea noastră de reformare a legii, ghidată de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și de recomandările OSCE și ale Comisiei de la Veneția, lărgește spațiul de exprimare prin:

  1. Eliminarea restricțiilor și a interdicțiilor excesive. De exemplu, notificarea adunărilor publice trebuie să devină mai degrabă o excepție decât o regulă. De asemenea, prin proiectul de lege propunem definirea fără echivoc a condițiilor în care în anumite spații pot fi interzise adunările publice;
  2. Eliminarea unor termeni subiectivi, care acum sunt motiv de interzicere arbitrară a unor adunări publice, cum ar fi: „contrar bunelor moravuri” sau „defăimarea țării și a națiunii”;
  3. Proporționalitatea sancțiunilor cu eventualele fapte comise. De exemplu, nu ar trebui să fie sancționabilă simpla participare la o adunare nedeclarată, atâta vreme cât nu era obligația participantului să o declare.  
  4. Proporționalitatea intervenției forțelor de ordine cu gravitatea incidentelor. De exemplu, intervenția pentru dispersarea unei adunări publice poate fi făcută numai după ce toate celelalte măsuri de izolare sau împiedicare a incidentelor violente au eșuat.
  5. Recunoașterea adunărilor spontane, atât a celor care sunt reacție rapidă la un eveniment, cât și a celor care nu au un organizator recunoscut și asumat.

Credem că, la 30 de ani de la mineriadele din 1990, România merită în sfârșit o lege modernă a adunărilor publice, demnă de apetitul civic în creștere al cetățenilor. Partidele politice au acum șansa să arate că sunt conectate la nevoile cetățenilor care au protestat pașnic în ultimii 10 ani. Cerem tuturor partidelor parlamentare să-și asume modernizarea legii adunărilor publice, pentru a dovedi că înțeleg rostul pe care îl are protestul – un instrument fundamental de implicare civică – în consolidarea oricărei democrații.

Organizații susținătoare ale proiectului de Lege:

CeRe: Centrul de Resurse pentru participare publică

ActiveWatch

Centrul pentru Inovare Publică

Greenpeace România

Asociația Civică Miliția Spirituală

Asociația MozaiQ

Centrul Filia

Asociația Civica

Asociația Parcul Natural Văcărești

Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile (FDSC)

Asociația pentru Tehnologie și Internet (ApTI)

Federația Organizațiilor Naționale pentru Servicii Sociale – FONSS

Asociația E-Romnja

Centrul pentru Studiul Democrației (CSD)

 

Atlatszo Erdely Egyesulet – Asociația Transilvania Transparentă

ActiveWatch / CC BY 3.0