Povestea jurnalistului Florentin Deac, concediat dupa 13 ani in slujba „Cuvantului Liber”

Jurnalistul Florentin Deac ne-a trimis un articol în care povestește cum s-a desfășurat activitatea sa profesională din ultimii 13 ani, perioadă în care a fost angajat la ziarul "Cuvântul Liber", din Târgu Mureș. Florentin Deac se află în litigiu cu foștii angajatori și a atacat în instanță decizia acestora de a-l concedia. La finalul acestui articol redăm și poziția redactorului șef al ziarului, contactat de ActiveWatch.

Angajarea

Am fost angajat, în martie 1998, în urma susţinerii unui concurs, de ziarul „Cuvântul liber” din Târgu-Mureş. Tot atunci a mai câştigat concursul Mihăiţă Jerca, tot de profesie inginer, ca şi mine. El a fost repartizat la Social-Politic, eu la Economic. Concursul susţinut atunci a fost şi singurul din cel puţin ultimii 13 ani, dacă nu şi mai mult, din istoria ziarului, pentru că toţi redactorii angajaţi ulterior nu au susţinut acelaşi concurs anunţat în propriul ziar şi nu au avut nevoie de facultate, ca mine. Mai pe româneşte, cei care au venit au fost fie fiice, fie nepoată, fie fost coleg de serviciu, fie prieten al acţionarilor, unii fără facultate terminată sau măcar începută, eu fiind singurul cu concurs şi fără „pile”.

Situaţia mea specială m-a oprit să mă încurc cu diversele tabere existente: pro şi contra redactorul-şef, bătrâni contra tineri, văzându-mi doar de treabă. De alfel, seriozitatea mea se vede şi consultând arhiva ziarului, în care, în 3000 de numere, distribuite fiecare în 7000 de exemplare, numele meu apare zilnic cu articole publicate, în unele zile şi cu câte 6 materiale.  Precizez că angajarea mea a fost făcută în baza Legii 35, din 1997, ca absolvent, statul plătind angajatorului 70 la sută din salariul meu, timp de un an, aşa că angajatorul a fost favorizat de angajarea mea, în condiţiile în care angajatorul nu a cerut în mod expres absolvenţi din 1997.

Munca

După un an la Economic am fost mutat la secţia Social-politic în condiţiile în care toţi angajaţii de aici, mai puţin şeful de secţie, au plecat la un ziar concurent – Recurs. După 5 ani la Social-Politic am revenit la Economic, condamnând tratamentul discriminatoriu de acolo. La secţia Economic a trebuit să fac (pe lângă munca obişnuită, de căutare de ştiri, redactare de articole, participare la conferinţe ş.a.m.d.) şi pagina economică, fiind astfel, timp de peste 100 de numere de ziar, singurul redactor nepensionar şi neacţionar care făcea pagină dedicată!

Activitatea în secţiile Economic şi Social-Politic mi-a permis să particip la şedinţe de consiliu local, judeţean, diverse conferinţe de presă, care mi-au oferit subiecte referitoare la modul în care unii din PDL îşi fac afacerile pe firmele lor prin licitaţii la care participă doar firmele lor sau prin încredinţare directă, de la şeful lor de partid! Toate aceste informaţii, plus altele pe care le-am descoperit prin propriile anchete, au stat la baza unor articole în ziar, prezente şi pe blogul propriu, în care arătam cititorilor cine le cheltuieşte banii publici şi pe ce firme care le aparţine sau pe firme la care tot ei conduc din umbră. Calitatea articolelor mele nu se poate pune în discuţie din moment ce în 12 ani şi 3 luni am avut doar 5 articole respinse, şi acelea cu subiect primăria Târgu-Mureş, spunându-mi-se de către acţionari ca motiv: „să nu ne dea afară din clădire şi să nu rămânem fără publicitate”. Menţionez că în ziar nu se putea strecura nici o şopârliţâ, toate articolele fiind citite şi paginate de şefi de secţie, membri în CA, directori economici, adică doar de către acţionari!

Concedierea

Despre faptul că sunt vizat se ştia cu luni înainte: unii acţionari mi-au declarat: „chiar trebuia să te dăm afară mai demult”, au existat refuzuri de a mi se publica pagina economică pe motiv „ai scris de primărie”, au existat reacţii după publicarea articolelor : „vrei să ne dea afară din clădire ?”. Pentru că nu puteam fi dat afară altfel, în cazul celălalt trebuind să plece, aşa cum spun normativele, cei care sunt aproape de pensie, cei care sunt pensionari şi cei care cumulează mai multe funcţii, adică acţionarii, s-a apelat la dificultăţile economice care trebuiau să trimită acasă 5 angajaţi, printre care şi eu. Dacă eu aveam „vina” că scriu de afacerile cu bani publici pe firme PDL, fotograful avea vina că nu-l pozează pe redactorul-şef, curiera că se dă bolnavă pentru a nu veni la serviciu, iar ultimii doi concediaţi erau ultimii veniţi la compartimentul culegere. Aceştia au fost cei 5 concediaţi. Procesul verbal al şedinţei cu pricina nu ne-a fost prezentat niciodată, dar toată lumea ştie că erau vizaţi cei 5 şi nu a fost cântărită munca lor cu a altora pe acelaşi post.

Cine e angajat la ziar şi cum poate fi el controlat

Lista e lungă, cuprinde de la frate, nepoată, nurori, fiice de acţionari. În rândul redactorilor care au rămas sunt 3 fiice, o nepoată, un redactor acţionar, vreo 8 redactori-pensionari-acţionari şi un redactor venit în urmă cu vreo 7 ani fără studii superioare, se pare o premieră în istoria de 20 de ani a ziarului.  Aşadar, se poate vorbi de nepotism şi de discriminare la locul de muncă şi de o concediere cu subiect vizat şi care, întâmplător, nu dă afară pensionarii, unii acţionari şi rudele acestora. Cu ce poate fi controlat ziarul: titlul de cetăţean de onoare dat redactorului-şef de un consiliu local şi de o primărie controlate de PDL, publicitatea de la publicitatea de la primărie şi consiliul local, chiria spaţiului ziarului, controlată tot de primărie, prezenţa unor acţionari în seria de cărţi de poezie scoasă de primărie.

Ce am oferit eu în 12 ani ziarului

Articole zilnice, pe teme dintre cele mai diverse, de la politică, până la învăţământ, de la hobbyuri până la cultură. Am susţinut rubrica de rebus, cu peste 300 de careuri. Am publicat probabil peste 9.000 de articole şi am adus publicitate de peste jumătate de miliard de lei vechi prin relaţiile mele şi în baza seriozităţii dovedite partenerilor. Nu a fost nevoie să mi se dea subiecte pentru a scrie, eu având relaţiile necesare şi documentându-mă singur, astfel că eram printre singurii redactori capabili să vină cu articole în fiecare zi, unele foarte acide şi care au condus la concedierea mea. De asemenea, am luptat pentru ca ziarul să câştige mai mult, propunând proiecte de atragere a banilor prin site, prin participarea la licitaţii. Ultimul punct menţionat este şi cel cu bubă. În 2010 am listat redactorului şef şi directorului economic licitaţia de pe licitatiapublica.ro, îndemnându-i să participe la licitaţia primăriei. La 12 miliarde de lei valoarea contractului nu doar Cuvântul liber, ci şi restul presei mureşene nu a participat la licitaţie din frica de a nu îi supăra pe cei de la primărie. A câştigat o agenţie cu, se pare, un singur angajat, cea a lui Sergiu Zereş, un abonat al afacerilor cu publicitatea primăriei şi un apropiat al primarului. El a câştigat cu 5,9 miliarde, dar acum publicitatea nici măcar nu mai vine prin agenţia lui, ci direct prin primărie, ceea ce impune un control a modului în care lucrează respectiva agenţie şi a legăturii cu primăria (instituţie condusă de un apropiat al său, prezent şi la nunta lui Zereş).

Situaţia actuală

Sunt şomer de 3 luni, îmi iau conştiincios cei 450 de lei. Deocamdată nu lucrez, pentru că vreau să văd cum merge procesul. Am un avocat care mi-a fost recomandat de cineva din familie, care e tot avocat şi lucrează împreună cu avocatul meu. Am încredere că vom câştiga, întrucât faptele sunt clare: nu mi s-a plătit salariul corect corespunzător calificării cu studii superioare, deci pot recupera diferenţele pe 3 ani. Angajatorul nu mi-a plătit nici măcar cele 3 salarii cuvenite la plecare, nu mi-a acordat fidelitatea de 25 la sută, deşi am fost obligat să semnez un act draconic prin care mă oblig să nu angajez colegi la o firmă cu acelaşi obiect de activitate şi nu am voie să compar preţurile ziarelor! Angajatorul nu mi-a plătit nici vechimea, fiindu-mi plătită doar 5 la sută, apoi făcându-se o şmecherie prin care aceasta a fost inclusă în salariu pentru a nu se mai plăti treptele următoare. Măsura a fost luată de acţionarii care aveau peste 20 de ani vechime şi 25 la sută spor, astfel că lor le convenea includerea, întrucât nu pierdeau bani. Şmecheria a produs pagube nu doar buzunarului meu, ci şi celorlaţi vreo 20 de angajaţi neacţionari care nu au mai primit vechimea cuvenită! Am cerut şi despăgubiri pentru sumele neplătite lunar şi am cerut reîncadrarea pentru concediere abuzivă şi plata salariilor cuvenite până la câştigarea procesului. Totodată am cerut şi 150 de milioane de lei vechi daune morale pentru mizeria făcută şi daune aduse imaginii mele. Sunt un om principial, dacă eram adus de milă la ziar aş fi plecat eu de bună voie, dar fiind singurul cu concurs, studii superioare, muncă, nu pot accepta să fiu dat afară la comandă politică şi ca prin plecarea mea să îi ajut pe acţionari să le dea salarii rudelor lor!

Seriozitatea procesului poate fi văzută prin unele dovezi: au greşit de 4 ori organigrama, au adus acte pe primul trimestru şi pe noiembrie, deşi concedierea a fost în iulie, au adus două diplome de jurnalist, din care una de Ştefan Gheorghiu pentru cei 11 redatori, susţin cu obrăznicie că eu nu sunt angajat cu studii superioare, ci sunt... inginer doar şi că nu am atestat de jurnalist. Acest atestat nu mi-a fost cerut în 12 ani de angajator şi oricum dacă ar fi fost nevoie de aşa ceva trebuia să îmi spună în timpul anilor munciţi acolo. Câtă vreme unii au angajat oameni cu 12 clase şi studenţi pe postul de redactor pentru ocuparea căruia eu a trebuit să suţin concurs şi să am facultatea terminată consider o obrăznicie să vorbeşti de calificarea altuia şi să vii cu acte care nu acoperă calificarea tuturor, ci a două persoane din 11.

Am fost angajat cu carte de muncă. Timp de 6 luni am făcut şi armata, fiind încorporat la Şcoala de ofiţeri de la Sibiu (artilerie şi rachete), iar la întoarcerea din armată, în octombrie 2000, mi-am continuat activitatea de jurnalist. Nu am altă sursă de venit decât şomajul, dar stau cu părinţii şi mă mai ajută ei, iar blogul personal nu îmi aduce nici un leu câştig, doar îmi permite să mai câştig câte ceva la concursuri pe internet prin participarea cu articole cu temă. (Florentin Deac)

UPDATE: Contactat de ActiveWatch – Agenția de Monitorizare a Presei, redactorul șef al publicației „Cuvântul Liber”, domnul Lazăr Ladariu, a declarat următoarele: „Să fie foarte clar. A fost concediat din rațiuni financiare. Toate părerile noastre sunt la dosar. Să lăsăm Justiția să-și facă treaba. Motivele sunt pur financiare. Nu vreau să discut mai mult”.

UPDATE 2: În martie 2011, Instanța a obligat "Cuvântul Liber" să-i acorde jurnalistului Florentin Deac plata pentru studiile superioare pe 3 ani. Jurnalistul a făcut recurs, în încercarea de a obține și celelalte drepturi cerute.