AVERTISMENT privind eventuala modificare a Legii audiovizualului

          În spațiul public circulă un document atribuit Guvernului României, care este numit „Proiect de Ordonanță de Urgență pentru modificarea și completarea Legii audiovizualului nr. 504/2002” (îl vom denumi, în continuare, Proiectul). Chiar dacă Guvernul a anunțat că a scos această propunere de pe ordinea de zi (detalii, aici), dorim totuși să lansăm acest avertisment public cu privire la efectele pe care le-ar avea implementarea sa.
 

        Proiectul - redactat fără consultarea niciunuia dintre actorii relevanți - propune modificări ale legii cu efect asupra mai multor domenii de activitate în spațiul audiovizual. Cum despre relația dintre companiile de publcitate, beneficiarii de publicitate și operatorii din audiovizual au fost formulate comentarii competente în spațiul public, ne vom referi aici doar la acele intervenții propuse care ar putea deteriora grav nu doar funcționarea Consiliului Național al Audiovizualului ci și liberul acces la informații de interes public al populației.

Propunerile de modificări pe care le considerăm a fi în flagrant conflict cu spiritul legii audiovizualului sunt:

1. Subminarea misiunii CNA

      Articolul 11 se referă la modalitatea de alegere a membrilor Consiliului; prin modificarea alineatului (2) sunt adăugate câteva condiții de eligibilitate între care inacceptabilă este cea de la litera c) : „Să dispună de reputație, cunoștințe teoretice și experiență profesională adecvate naturii, extinderii și complexității activității Consiliului și responsabilităților încredințate și o vechime de cel puțin 5 ani de activitate în domeniul audiovizual”.

      Impunerea condiției unei activități de cel puțin 5 ani în domeniul audiovizual trimite la ideea că activitatea CNA ar fi o activitate de producție mass-media. Practic, prin această propunere, autorii Ordonanței subminează misiunea CNA. Legea definește astfel instituția: „Consiliul Naţional al Audiovizualului este garant al interesului public şi unică autoritate de reglementare în domeniul programelor audiovizuale [...] Misiunea CNA este de a asigura un climat bazat pe libera exprimare şi responsabilitatea faţă de public în domeniul audiovizualului". Or, în virtutea misiunii sale, membrii CNA trebuie să fie reprezentanți ai interesului public, iar nu ai „interesului profesioniștilor din audio-vizual". Cine va judeca mai puțin expus conflictului de interese o plângere contra unei emisiuni, un coleg de breaslă cu cei reclamați (cu o vechime de 5 ani), ori o persoană care e liberă să se identifice cu publicul?

2. Subordonarea politică a CNA

      Independența CNA este grav subminată prin modificarea articolului 13: se creează posibilitatea demiterii CNA de către o majoritate parlamentară precară. Se introduce posibilitatea respingerii raportului CNA în comisii și, apoi, a demiterii membrilor CNA, în Camerele reunite, prin votul „majorității deputaților și senatorilor prezenți”. În virtutea acestei prevederi, o formațiune politică care beneficiază de o majoritate relativă poate să înlocuiască membrii Comisiei cu o majoritate absolută. Concret, dacă această operațiune ar putea avea loc acum, rezultatul ar fi următorul: Senatul numește 3 membri (USL), Camera deputaților: 3 membri (USL), guvernul: 3 membri (USL); președintele: 2 membri. Cu alte cuvinte, Consiliul, relativ multicolor din punct de vedere politic în prezent, ar putea fi poate fi demis și înlocuit cu unul monocolor - 9 din 11 membri USL. Toate deciziile pe care Consiliul le ia prin vot riscă să fie subordonate intereselor unei puteri politice. Se poate imagina imunitatea de care ar urma să beneficieze unele televiziuni și radiouri aflate într-o relație apropiată cu gruparea politică aflată la controlul CNA.

     De-a lungul timpului, actualul mecanism de funcționare a CNA a asigurat un echilibru între actorii politici și nu a permis majorității să preia hățurile instituției. Chiar dacă o anumită doză de politizare a existat dintotdeauna, actuala lege a prevăzut și mecanisme de protecție împotriva acestui „păcat originar” al oricărei instituții aflate sub control parlamentar.

     Această modificare anulează un principiu care a stat la baza construcției CNA pentru a se preveni transformarea Consiliului într-o replică miniaturală a Parlamentului. În virtutea legii actuale, mandatele sunt decalate cu un pas de câte doi ani și au durate diferite de cele ale mandatelor parlamentare. Posibilitatea respingerii raportului de activitate ar transforma CNA într-o structură cu aceleași grave vicii ca ale Consiliilor de Administrație ale Radioului și Televiziunii publice – unde fiecare schimbare a raportului de forțe politice este urmată de o schimbare a structurii conducerii.

3. Eliminarea protecției pluralismului de opinii

     La articolul 44 este propusă o modificare a alineatului (2), litera d) prin care sunt redefinite serviciile de programe cu pondere semnificativă în formarea opiniei publice; din lista existentă în legea actuală „... serviciile de programe generaliste, de ştiri, de analize şi dezbatere pe teme politice şi/sau economice de actualitate” prin modificarea propusă sunt eliminate serviciile de programe generaliste – care ar câștiga astfel posibilitatea de a se extinde nelimitat. Posturile generaliste sunt deja cele care au cota dominantă de audiență, riscul ca acestea - și sunt deja doar două – să ocupe vertiginos toată piața este uriaș.

4. Neutralizarea sancțiunilor administrate de CNA radiodifuzorilor

     Modificarea legii creează o excepție de la executarea unei penalitați prin modificarea art. 57 alineatul (1) litera d): „...obligația achitarii amenzii este suspendată de drept până la pronunțarea hotarârii judecatorești definitive și irevocabile de soluționare a contestației”. O penalizare are efect și are sens cât timp este administrată cât mai aproape de momentul comiterii faptei. Ori, dacă această modificare s-ar petrece, sancțiunile CNA riscă să fie amânate cu ani de zile față de momentul încălcării legii audiovizualului.

     Cele de mai sus nu sunt singurele probleme care afectează liberul acces la informații de interes public și care ar încuraja derapajele grave de la deontologia profesională a mass-media; practic, instituția care încă mai veghează asupra misiunii publice a mass-media ar fi blocată, consecința fiind transformarea mass-media din serviciu de informare publică în serviciu de propagandă politică.