Investitiile publice prezinta doua coordonate principale, care le determina caracterul de netagaduit public: sunt facute in folosul comunitatii si sunt facute din banii publici. Conjugand cele doua premise, institutiile si sub-institutiile menite a rupe chitante si a intocmi facturi cu stampile nobil-institutionale sunt administratorii banilor cetatenilor. Da, din nou in paradigma cetateanului-contribuabil furios.
Nu mai tarziu de anul trecut, a fost prezentata o minune a ierbotehnicii si institutio-tehnicii: in luna decembrie este inverzit Bucurestiul. Paradoxal, la momentul acela,organizatii de mediu, iata, reclamau o actiune de inverzire. A cui? A zapezii. In luna decembrie au fost plantate chestii (sac!) in valoarea de 380.000 de euro. Unde? Pe sol. Si cum decembrie, conform climei Romaniei si traditiei hibernalo-iernatice este zapada, putem deduce ca au fost plantate intre sol si zapada. Dar tot spatii verzi se cheama. Si cum carcoteala nu are limite, plusam – legea achizitiilor publice specifica:orice contract al careia una dintre parti este institutie publica si care depaseste suma de 15.000 de euro trebuie sa fie unul pentru care s-a facut o licitatie publica. Insa, in definitiv, de ce s-ar fi deranjat? Orice firma cu ceva notiuni minime de eficienta de gestionare a timpului s-ar fi lipsit de aceasta procedura in conditiile in care se anunta “Licitatie publica pentru inverzirea nametilor de decembrie”. Firma care s-a incumetat, totusi, probabil la un ghes institutional, caci procedura de licitatie nu a fost lansata, a fost premiata cu o suplimentare de 320.000 de euro – pentru curaj si initiativa. Sintetizand: in luna decembrie, spatiul verde a valorat 700.000. De ce? De sarbatori!
Perseverenta este o virtute. Deci ALPAB revine si in 2010. Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice da amenda maxim posibila – 200.000 lei. Pai de ce? Au fost identificate 77 de contracte incheiate la mustata – fix sub pragul de 15.000 care i-ar fi obligat la procedura de licitatie. Se cuvine sa laudam fruntea instituiei care a gasit de cuviinta sa citeasca legea si sa nu mai actioneze impotriva ei. Despre creirul ei, al institutiei, gasim ca are fracturi in cugetare, evident. Pe langa aceste 77 de contracte, au fost gasite alte 6 cu sume mult peste aceasta suma. Stati, multe cifre, ne incurcam. Pai da, este posibil sa fie tocmai aceasta ideea – printre 77 astea atribuite corect, nu s-or putea subtiliza altele 6? Ei bine, nu.
De ce noi credem ca nu e bine.
Pentru mai multe aventuri ale ALPAB-ului, intrati pe http://preadetot.wordpress.com/ .